Vizualizarea on-line, fara autorizare, a materialelor protejate de drepturile de autor poate fi considerata legitima

In urma unei remarcabile analize a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie si a legislatiei europene privind protectia drepturilor de autor, Curtea Suprema din Marea Britanie a considerat, intr-o hotarare recenta, ca vizualizarea on-line, fara autorizare, a materialelor protejate de drepturile de autor poate fi considerata legitima.

Astfel, in conformitate cu legislatia UE privind protectia drepturilor de autor (in principal Directiva 2001/29/CE), titularii drepturilor de autor au dreptul de a percepe o anumita suma de bani (ex. sub forma de redeventa, compensatie etc.) de la cei care realizeaza copii temporare ale operelor lor.

Cu toate acestea, Directiva 2001/29/CE prevede ca titularii de drepturi de autor nu pot percepe asemenea sume de bani in cazul in care copiile temporare reprezinta “o parte integranta si esentiala a unui proces tehnic si al caror scop unic este sa permita (a) transmiterea, in cadrul unei retele intre terti, de catre un intermediar, sau (ii) utilizarea licita a unei opere sau a unui alt obiect protejat“.

Totodata, potrivit considerentelor Directivei, exceptia mentionata mai sus „ar trebui sa includa acte care permit navigarea (browsing), precum si realizarea de copii cache (caching), inclusiv cele  care permit functionarea eficienta a sistemelor de transmisie, cu conditia ca intermediarul sa nu modifice informatia si sa nu impiedice utilizarea licita a tehnologiei, recunoscuta si folosita pe larg de industrie, pentru a obtine date despre utilizarea informatiei”.

In speta analizata, judecatorii Curtii Supreme din Marea Britanie au considerat ca, potrivit legislatiei UE si a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, in cazul in care copierea temporara a fost realizata doar in scopul vizionarii materialului protejat prin drepturile de autor, atunci drepturile de autor nu sunt incalcate.

Astfel, conform argumentatie Curtii Supreme, citirea unor materiale on-line, pe un calculator, presupune crearea unei copii temporare pe calculatorul respectiv sau de cache. Prin urmare, deoarece realizarea unei astfel de copii este necesara pentru functionarea Internet-ului si pentru ca o astfel de copie are doar un caracter temporar si tranzitoriu (accidental), nu este necesara licentierea din partea titularilor drepturilor de autor.

“Daca simpla vizualizare a materialului protejat de drepturi de autor, fara  descarcarea sau imprimarea acestuia, ar fi considerata o incalcare, atunci cei care navigheaza pe Internet ar fi susceptibili  de a li se atrage raspunderea civila […] prin simpla accesare intamplatoare a unei pagini de Internet intalnita pe parcursul navigarii si care ar contine materiale protejate de drepturile de autor”. Or, potrivit Curtii, acesta “pare un rezultat inacceptabil, care ar face vinovate multe milioane de utilizatori obisnuiti de Internet din UE care utilizeaza browsere si motoarele de cautare in scopuri private, precum si comerciale“.

De asemenea, Curtea a considerat ca este “irelevanta” imprejurarea ca, printr-o “interventie umana discretionara“, ar putea fi extinsa perioada temporara pentru care sunt copiate informatiile, in conditiile in care cel care navigheaza pe Internet nu are optiunea de a decide copierea sau nu a materialului respectiv.

Desi opinia judecatorilor Curtii Supreme din Marea Britanie cu privire la cele de mai sus a fost unanima, acestia au apreciat ca problema de drept supusa judecatii are “o dimensiune transnationala“, cu potentiale implicatii pentru “mai multe milioane de oameni din intreaga UE“, si, din acest motiv, au solicitat Curtii Europene de Justitie sa se pronunte in acest sens.

Decizia integrala a Curtii Supreme din Marea Britanie poate fi descarcata aici (24 pg.).

Sursa foto