Stiri si informatii juridice – Pro-Legal.ro
Pro Legal

Validitatea concedierii salariatului aflat in concediu de odihna se analizeaza in raport cu data la care s-a dispus concedierea iar nu de la data comunicarii deciziei

Prin Decizia nr. 4196 din 8 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj a retinut ca decizia de concediere in care cel vizat de aceasta era in concediu de odihna incalca interdictia stabilita de dispozitiile art. 60 alin. (1) lit. h) C.muncii, potrivit careia concedierea salariatului nu poate fi dispusa pe durata efectuarii concediului de odihna.

Nu prezinta nicio relevanta data la care decizia de concediere a fost adusa la cunostinta salariatului, in contextul in care vali­ditatea emiterii unui act juridic, inclusiv a deciziei de concediere, se analizeaza in raport de conditii anterioare sau concomitente incheierii acesteia, iar nu ulterioare.

Cu alte cuvinte, validitatea masurii desfacerii contractului de munca se analizeaza in raport cu data la care s-a dispus, chiar daca, fata de salariat, efectele ei se produc, prin vointa legiuitorului, numai de la data comunicarii, asa cum statueaza art. 77 C.muncii.

Mai jos este redat, in extras, textul Deciziei nr. 4196/08.10.2012 a Curtii de Apel Cluj:

“Prin cererea inregistrata la data de 20.07.2011 reclamantul B.I. a chemat in judecata parata S.N.T.F.M. SA si a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059/06.06.2011 ca fiind nelegala, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, in principal, si in subsidiar, obligarea paratei la plata salariilor compensatorii in suma de 670 lei lunar pe o perioada de 6 luni.

La data de 25.06.2012, prin sentinta civila nr. 7280/25.06.2012, pronuntata de Tribunalul Cluj, s-a respins actiunea.

Pentru a pronunta solutia mentionata, tribunalul a avut in vedere urmatoarele:

Parata a emis la data de 6.06.2011 decizia de concediere nr. 3A1/8/2059 prin care a decis ca incepand cu data de 8.07.2011 contractul individual de munca al reclamantului, care a avut functia de RTV in cadrul punctului de revizie Turda, inceteaza din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective conform art. 65 alin. (1) C.muncii republicat. Perioada 9.06.2011 – 7.07.2011, respectiv 20 de zile lucratoare, constituie preaviz acordat in conformitate cu prevederile art. 75 din acelasi cod.

Dupa cum se poate observa, decizia a fost emisa la data de 6.06.2011, termenul de preaviz a fost acordat incepand cu data de 9.06.2011, pana la data de 7.07.2011, respectiv 20 zile lucratoare si a produs efecte incepand cu data de 8.07.2011.

Prin urmare, sustinerile reclamantului ca aceasta decizie este nelegala sub aspectul nerespectarii dreptului de preaviz si al nerespectarii prevederilor legale cu privire la interzicerea concedierilor in perioada incapacitatii temporare de munca sunt nefondate, deoarece aceasta incapacitate a incetat la data acordarii preavizului si la data producerii efectelor deciziei de concediere, fiind conforma cu prevederile art. 76 si art. 60 C.muncii republicat.

Deoarece aceasta decizie de concediere este legala, instanta nu poate repune partile in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere si nici nu poate obliga parata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, asa cum prevede art. 80 alin. (1) si (2) C.muncii republicat.

Potrivit statului de functii existent anterior si ulterior datei emiterii deciziei de concediere si programului de restructurare si reorganizare la nivelul paratei, punctul de revizie vagoane Turda in care reclamantul si-a desfasurat activitatea a fost desfiintat si tot personalul acestui punct de revizie a fost concediat.

Fiind vorba despre o concediere colectiva, instanta a constatat ca parata si-a indeplinit obligatiile in ceea ce priveste informarea, consultarea si notificarea acestei masuri atat organizatiilor sindicale, cat si A.J.O.F.M. Cluj si nu a mai fost cazul sa precizeze si sa respecte niste criterii de prioritate la disponibilizare.

Decizia contestata prevede acordarea salariilor compensatorii in suma de 670 lei lunar pe o perioada de 6 luni si nu exista dovada refuzului acordarii acestora de catre parata, astfel ca cererea subsidiara a reclamantului urmeaza sa fie respinsa.

De asemenea, nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de art. 274 C.proc.civ., privind acordarea cheltuielilor de judecata.

In termen legal, a declarat recurs reclamantul B.I., solicitand admiterea contestatiei, anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059 din data de 6.06.2011, obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactu­alizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul, in temeiul art. 80 alin. (1) C.muncii, cu repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Sustine recurentul reclamant ca in cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059, despre care a luat cunostinta la data de 8.07.2011, s-a retinut in mod eronat ca in calitate de revizor tehnic vagoane si-a desfasurat activitatea in cadrul Punctului de lucru Turda, desi din condica de prezenta, foaia colectiva de prezenta, graficul programarilor pentru concediul de odihna, rezulta ca si-a desfasurat activitatea in Punctul de lucru Campia Turzii.

Mentioneaza ca nu a beneficiat de perioada de preaviz, intrucat i-a fost comunicata decizia privind desfacerea contractului de munca la data de 8.07.2011, prin fax, la sediul unitatii, astfel ca aceasta este lovita de nulitate, ca urmare a faptului ca incalca prevederile art. 75 alin. (1) C.muncii.

In art. 1 din decizia contestata nr. 3A1/8/2059/06.06.2011 se prevede ca „perioada 9.06.2011 – 7.07.2011, respectiv 20 de zile lucratoare, constituie preaviz acordat in conformitate cu prevederile art. 75 C.muncii”, cu toate ca in data de 9.06.2011 era in concediu legal de odihna, aflandu-se la Bucuresti, in vederea sustinerii unor examene in cadrul unor cursuri postuniversitare, astfel ca termenul de preaviz nu putea sa curga din 9.06.2011.

Conform graficului privind programarea concediului de odihna aferent anului 2011, luna iunie, reclamantul recurent era programat de catre seful din punctul de lucru Campia Turzii sa efectueze 21 de zile de concediu de odihna in perioada 1.06.2011 -30.06.2011.

Apreciaza ca fiind de rea-credinta conduita societatii parate care a mentionat in condica de prezenta ca in data de 9.06.2011 se afla in tura libera (compensare), desi nu a avut loc nicio intelegere in acest sens cu seful de tura, cu atat mai mult cu cat aceasta cunostea ca se afla in efectuarea concediului de odihna programat.

Nereale sunt si afirmatiile societatii parate privitor la refuzul de a primi o copie a deciziei de concediere, in contextul in care aceasta i-a fost comunicata prin fax, la unitate, la data de 8.07.2011, iar nu anterior. Invoca, de asemenea, o serie de inadvertente privitoare la comunicarea deciziei contestate, subliniind totodata ca nu exista posibilitatea de a refuza primirea deciziei in mod personal deoarece se afla in efectuarea concediului de odihna, iar pe condica de prezenta intimata a consemnat ca se afla in tura libera de serviciu (compensare).

In mod gresit a retinut prima instanta ca la data emiterii deciziei de concediere se afla in concediu de boala, desi acest aspect nu a fost invocat niciodata, pe parcursul procesului reclamantul recurent sustinand in mod constant ca se afla in concediu de odihna.

Nu subzista temeiul concedierii, respectiv desfiintarea postului ocupat ca urmare a desfiintarii unitatii din Turda, cata vreme reclamantul recurent si-a desfasurat activitatea la punctul de lucru din Campia Turzii, unde continua sa se desfasoare activitate de revizie tehnica.

Astfel, la raspunsul la intrebarea nr. 13 din interogatoriu, intimata recunoaste ca la punctul de lucru din Campia Turzii se desfasoara activitate de revizie tehnica, astfel ca reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior disponibilizarii este posibila.

Totodata, in raspunsul dat de intimata la intrebarea nr. 4 din interogatoriu, aceasta recunoaste ca foaia de prezenta (pontaj) se completeaza de catre conducatorul locului de munca (sef de tura) unde isi desfasura reclamantul recurent activitatea, in tura respectiva. Din foile de prezenta (pontaj) pe care intimata le-a inaintat la dosar, rezulta ca acesta a desfasurat activitate in punctul de lucru din Campia Turzii si niciodata in punctul de lucru din Turda.

Intimata nu si-a indeplinit obligatiile in ceea ce priveste informarea, consultarea si notificarea disponibilizarii atat organizatiilor sindicale, cat si A.J.O.F.M. Cluj.

Astfel, notificarea prevazuta de textul art. 72 alin. (1) C.muncii a fost inregistrata la ITM la data de 9.05.2011, asa cum rezulta din inscrisul depus de intimate. Decizia de concediere atacata a fost emisa la data de 6.06.2011, cu nerespectarea termenului imperativ de minim 30 de zile.

Intre data inregistrarii notificarii prevazute de art. 72 alin. (1) C.muncii republicat si data emiterii deciziei de concediere au trecut doar 28 de zile, si nu minim 30 de zile, ceea ce justifica anularea deciziei de concediere emisa de intimata. Prin intampinarea formulata, SNTFMSA a solicitat respingerea recursului formulat.

Considera ca in mod just instanta de fond a retinut ca societatea si-a indeplinit obligatiile in ceea ce priveste informarea, consultarea si notificarea masurii de concediere colectiva atat organizatiilor sindicale, cat si AJOFM in termenul legal, precum si inutilitatea aplicarii criteriilor de departajare, in conditiile in care tot personalul subunitatii a fost concediat.

Reclamantul a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda si isi desfasura activitatea pe raza de competenta a acesteia, Revizia de Vagoane Campia Turzii apartinand de Turda.

Reclamantul este in eroare in ceea ce priveste respectarea termenului de preaviz de 20 de zile, prevazut de art. 75 C.muncii. Astfel cum rezulta din decizia de concediere, aceasta isi produce efecte incepand cu data de 8.07.2012, iar data de comunicare a deciziei de concediere este 9.06.2011, data la care contestatorul a refuzat primirea deciziei de concediere, astfel cum rezulta din procesul-verbal nr. 1/100/2011, intocmit de seful Reviziei de Vagoane Turda. Procesul-verbal incheiat ca urmare a refuzului contestatorului de a primi decizia de concediere a fost intocmit in prezenta a 2 martori de catre seful de revizie. In urma refuzului de primire, decizia de concediere a fost comunicata si prin posta, tot la data de 9.06.2011, iar dupa avizare si reavizare, aceasta a fost restituita societatii la data de 22.06.2011, astfel ca au fost respectate prevederile art. 252 C.muncii privind comunicarea deciziei.

In data de 9.06.2011 reclamantul recurent nu se afla in concediu de odihna, fapt dovedit cu condica de prezenta si cu pontajele anexate la dosarul cauzei.

Prin adeverinta data de institutia de invatamant se adevereste eventual ca reclamantul a urmat cursurile Universitatii Politehnice Bucuresti si nicidecum ca in data de 9.06.2011 contestatorul se afla in Bucuresti. Motivul care a stat la baza concedierii reclamantului este real si serios. Recursul este fondat.

Un prim aspect ce se impune a fi lamurit in cauza este cel referitor la determinarea locului de munca in care era incadrat reclamantul la data la care acesta a fost concediat.

Contrar alegatiilor reclamantului recurent, Curtea constata ca acesta a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda, devenita in urma reorganizarii societatii Punct Revizie Vagoane Turda arondat Reviziei de Vagoane Dej Triaj si isi desfasura activitatea pe raza de competenta a acesteia.

Astfel, potrivit contractului individual de munca nr. 168/410/01.10.1998 reclamantul recurent a fost angajat de S.N.T.F.M. Sucursala Brasov, iar in cursul anului 2008 s-a transferat de la Sucursala Brasov la Revizia de Vagoane Turda, potrivit actului aditional la contractul de munca nr. I.B/592/05.05.2008. in anul 2010, s-a intocmit un nou act aditional nr. 4A1/8292/01.11.2010 prin care a fost modificat salariul de incadrare al reclamantului recurent si denumirea subunitatii in urma reorganizarii societatii. Astfel ca „loc al muncii” s-a indicat SNTFM CFR Marfa SA, Sucursala Transilvania – subunitatea Reviziei de Vagoane Dej Triaj – Punct Revizie Vagoane Turda. in urma reorganizarii societatii, Punctul Revizie Vagoane Turda a fost desfiintat.

Este adevarat ca mentiunile din condica de prezenta, respectiv foaia colectiva de prezenta, graficul programarilor pentru concediul de odihna conduc la ideea ca reclamantul recurent si-a desfasurat activitatea la Punctul de lucru Campia Turzii din cadrul Reviziei de Vagoane Dej, insa aceste aspecte nu sunt de natura sa confere instantei o alta perspectiva asupra cauzei, in lipsa unui act aditional la contractul individual de munca. Aceasta cu atat mai mult cu cat din raspunsul la intrebarea nr. 4 din interogatoriu, necontestat, rezulta ca foaia de colectiva de prezenta (pontajul) se completa de catre conducatorul locului de munca (seful de tura) de unde se desfasura activitatea in tura respectiva.

In masura in care s-ar valida rationamentul reclamantului recurent, s-ar ajunge la situatia in care locul de munca al acestuia sa sufere modificari permanente, in functie de locatia in care acesta isi desfasura activitatea in mod efectiv intr-o anumita tura, ceea ce ar contraveni principiilor care guverneaza modificarea contractului individual de munca.

De altfel, documentatia de la dosar confirma faptul ca in perioada de referinta reclamantul recurent si-a desfasurat activitatea pe raza de competenta a Reviziei de Vagoane Dej, ca unitate gestionara fie pentru Postul Revizie Vagoane Cluj-Napoca Est, pentru turele din 23.04.2010, 31.03.2011, 7.04.2011, 8.04.2011, 10/11.04.2011, 12.04.2011, 13/14.04.2011, 15.04.2011 etc, fie Statia Poieni pentru turele din 22.04.2011, 27.04.2011, 1.05.2011 etc.

In ceea ce priveste decizia contestata nr. 3A1/8/2059/06.06.2011, Curtea opineaza ca aceasta este lovita de nulitate absoluta, cata vreme aceasta nu corespunde cerintelor impuse de legiuitor prin dispozitiile art. 75 coroborate cu art. 60 alin. (1) lit. h) Cmuncii.

Astfel, observa ca decizia de concediere a fost emisa la data de 6.06.2011, zi in care, conform condicii de prezenta, reclamantul recurent era in concediu de odihna. Or, prin dispozitiile art. 60 alin. (1) lit. h) Cmuncii, legiuitorul a instituit interdictia potrivit careia concedierea salariatului nu poate fi dispusa pe durata efectuarii concediului de odihna.

Nu prezinta nicio relevanta data la care decizia de concediere a fost adusa la cunostinta salariatului, in contextul in care validitatea emiterii unui act juridic, deci inclusiv a deciziei de concediere, se analizeaza in raport de conditii anterioare sau concomitente incheierii acesteia, iar nu ulterioare.

Cu alte cuvinte, validitatea masurii desfacerii contractului de munca se analizeaza in raport cu data la care s-a dispus, in cauza de fata, 6.06.2011, data la care reclamantul se afla in concediu de odihna, chiar daca, fata de salariat, efectele ei se produc, prin vointa legiuitorului, numai de la data comunicarii, asa cum statueaza art. 77 Cmuncii.

Constatand nelegalitatea deciziei de concediere din perspectiva expusa, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. (1), (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 Cproc.civ., Curtea va admite recursul si va modifica in totalitate sentinta atacata, in sensul ca va dispune anularea deciziei de concediere nr. 3A1/8/2059/06.06.2011 si reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior.

In baza art. 80 alin. (1) Cmuncii va obliga societatea parata la plata in favoarea reclamantului de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, incepand cu data concedierii pana la data reintegrarii efective.

Ca parte cazuta in pretentii, in temeiul art. 274 Cproc.civ. societatea parata va fi obligata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 4.873,36 lei cheltuieli de judecata la fondul cauzei, reprezentand contravaloarea transportului la instanta.

Scrie un comentariu

* Nume:
* Email:
Website:
Mesajul tau:
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii
 

Piata Avocaturii

PeliFilip a oferit consultanta cu privire la fuziunea companiilor ce detin doua centre comerciale din Bucuresti

Casa de avocatura PeliFilip a oferit consultanta juridica grupului Anchor in proiectul de fuziune a companiilor din cadrul acestuia, care detin si opereaza Bucuresti Mall si Plaza Mall. Procesul a fost gandit ca o fuziune prin absorbtie, in care intregul patrimoniu Plaza Mall a fost transferat catre...

( 0 http://pro-legal.ro/pelifilip-a-oferit-consultanta-cu-privire-la-fuziunea-companiilor-ce-detin-doua-centre-comerciale-din-bucuresti/ )Citeste articolul

Like pe facebook pentru a ne urmari live pe wall-ul tau