Schimbarea sectiei de munca a salariatului nu este o modificare a locului muncii

Prin Decizia civila nr.330/12.02.2013, Curtea de Apel Galati a stabilit ca nu reprezinta o schimbare a locului de munca, mutarea salariatului de la o sectie la alta, pentru ca ar insemna ca angajatorul sa nu-si poate gestiona si administra angajatii. Curtea de Apel Galati considera ca prin prevederea legala potrivit careia locul muncii unui salariat poate fi modificat numai cu acordul acestuia, legiuitorul a avut in vedere sa protejeze salariatii de modificari unilaterale esentiale si nu sa impiedice pe angajatori sa-si administreze unitatea prin mutarea salariatilor de la o sectie la alta.

Potrivit instantei, locul muncii inseamna localitatea si unitatea in care salariatul isi desfasoara activitatea, si nu sectia unde acesta munceste, motiv pentru care, angajatorul poate dispune in mod unilateral trecerea unui salariat de la o sectie la alta. Trebuie totusi tinut cont de faptul ca, in speta, schimbarea sectiei salariatei nu a implicat nici schimbarea atributiilor de serviciu ale acesteia, nici schimbarea biroului din care aceasta isi desfasura activitatea.

Mai jos, extras din decizia instantei:

Contestatoarea contesta decizia de schimbare a locului de munca de la sectia “arheologie” la sectia „istorie” pe motiv ca reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca.

Conform dispozitiilor art. 41 Codul muncii „(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. (2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod. (3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) conditiile de munca; e) salariul;  f) timpul de munca si timpul de odihna.”

Executarea contractului de munca este guvernata de principiul stabilitatii in munca ceea ce presupune ca modificarea si incetarea lui pot interveni numai in conditiile prevazute de lege. Inadmisibilitatea modificarii unilaterale a contractului de munca se refera la elementele esentiale ale contractului, printre care intra si locul muncii. Locul muncii se refera la locul unde salariatul isi presteaza munca sa in favoarea angajatorului, respectiv, localitatea si unitatea unde salariatul lucreaza. Nu poate fi acceptata ideea ca reprezinta o schimbare a locului de munca, mutarea salariatului de la o sectie la alta, mai ales ca, in cauza contestatoarea si-a pastrat inclusiv biroul in care lucrase anterior, mutarea dintr-o sectie la alta facandu-se pe hartie, pentru ca ar insemna ca angajatorul sa nu-si poate gestiona si administra angajatii. Legiuitorul a avut in vedere ca sa protejeze salariatii de modificari unilaterale esentiale si nu sa impiedice pe angajatori sa-si administreze unitatea prin mutarea salariatilor de la o sectie la alta.

In cauza trebuie a fi lamurit si faptul ca locul de munca prevazut in contractul individual de munca la punctul 3 „Muzeul – sectia Arheologie”, prin mentionarea in contract si a sectiei in care lucra salariata, nu inseamna ca angajatorul nu poate modifica unilateral aceasta, prin trecerea salariatei de la o sectie la alta. Faptul ca partile au prevazut cat mai exact, la momentul incheierii contractului, locul unde urma ca salariata sa lucreze, nu inseamna ca face ca intreg locul prevazut in CIM sa se incadreze la art. 41 Codul muncii.

In mod corect a apreciat si instanta de fond ca in fapt nu a avut loc o modificare unilaterala a Contractului de munca prin schimbarea locului muncii.

Directiva nr. 91/533/CEE invocata de recurenta nu are aplicabilitate in speta si nu reglementeaza locul de munca, asa cum eronat sustine recurenta, ci se refera la obligatia de informare pe care o are angajatorul de a aduce la cunostinta salariatului elementele esentiale ale contractului. Nu se extrage din directiva (art. 5) ca mutarea salariatului de la o sectie la alta reprezinta o modificare a locului de munca, clauza esentiala a CIM.

In speta, in urma modificarii organigramei de catre Consiliul Judetean din 30.03.2011, angajatorul a incercat sa protejeze, in fapt, pe contestatoare oferindu-i acesteia acelasi post, cu aceleasi atributii in cadrul altei sectii. Asa cum rezulta din decizia nr. 250/31.03.2011, in concret, nu a avut loc o schimbare a locului munca, a felului muncii, a atributiilor si a salariului. Felul muncii contestatoarei este aceea de muzeograf, iar in noua sectie contestatoarea indeplineste aceeasi functie.

Sustinerea recurentei-contestatoare ca i s-ar fi modificat unilateral si felul muncii nu poate fi retinuta. Contestatoarea a fost muzeograf si ulterior trecerii in sectia de istorie a ramas muzeograf.

Instanta de fond nu a negat calificarea contestatoarei si studiile urmate de aceasta, ci doar a retinut ca recurenta are pregatire profesionala si perfectionare in domeniul „Istorie”, neputandu-se vorbi doar despre o calificare atestata in domeniul arheologiei.

Faptul ca instanta de fond nu face distinctia intre un istoric si un arheolog nu este important in speta de fata pentru ca in contractul individual de munca recurenta figureaza ca muzeograf si nu ca istoric sau arheolog, astfel ca este inlaturat ca nefondat si acest motiv de recurs.

Instanta nu trebuie sa faca o analiza a volumului de activitate a fiecarei sectii si sa cenzureze, eventual, modul in care s-a facut impartirea posturilor pe sectii, asa cum critica recurenta prin motivele de recurs. Acesta este atributul exclusiv al angajatorului, de a isi organiza activitatea si resursele umane cum doreste si cum considera ca e mai just pentru interesul sau. Instanta nu poate cenzura o astfel de masura pe motiv ca nu se impunea a fi luata sau ca nu era avantajoasa in realitate.

Nu este retinut nici motivul de recurs ce se refera la faptul ca posturile nu ar fi desfiintate printr-o decizie a conducatorului unitatii, intrucat posturile au fost desfiintate de Consiliul Judetean prin aprobarea organigramei modificate. Posturile din sectia de arheologie au fost in mod efectiv desfiintate asa cum rezulta din actele depuse la dosar de catre intimata.