Stiri si informatii juridice – Pro-Legal.ro
Pro Legal

Recursuri in interesul legii cu privire la calitatea de reclamant a organizatiilor sindicale si instanta competenta teritorial

In sedinta din data de 21 ianuarie 2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis doua recursuri in interesul legii si a decis ca, pentru o interpretare si aplicare unitara a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 precum si a dispozitiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii], organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat, iar instanta competenta teritorial este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Decizia ICCJ, mentionata mai sus, a fost emisa in dosarul nr.19/2012 si este obligatorie pentru toate instantele din Romania. Recursurile in interesul legii admise de catre ICCJ au fost declarate de catre de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov.

Mai jos este redat textul integral al deciziei ICCJ privind solutionarea recursurilor in interesul legii:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara

Prin recursurile in interesul legii declarate in conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar in cazul actiunilor in justitie promovate de organizatiile sindicale in numele membrilor lor, in temeiul dispozitiilor art. 28 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogarii acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciara avand un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimarii procesuale active a organizatiilor sindicale si, ca urmare, in ceea ce priveste determinarea instantei competente teritorial sa judece aceste cereri.

2. Examenul jurisprudential

Verificarile efectuate de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul examenului jurisprudential au relevat existenta unei practici neunitare cu privire la problema de drept mentionata, atat la nivelul curtilor de apel, cat si la nivelul sectiilor civile ale instantei supreme, in solutionarea conflictelor negative de competenta, la dosar fiind atasate hotarari judecatoresti exemplificative.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, identificata inclusiv la nivelul sectiilor civile ale instantei supreme, in solutionarea conflictelor negative de competenta, s-a apreciat ca, in ipoteza analizata, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar instanta competenta teritorial sa solutioneze cererile formulate de acestea pentru apararea drepturilor si intereselor membrilor organizatiei este cea de la sediul sindicatului.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 in vigoare la data formularii cererilor de chemare in judecata, sindicatele apara drepturile membrilor lor in fata instantelor judecatoresti si au dreptul de a intreprinde orice actiune in justitie in numele membrilor de sindicat, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.

Solutia legislativa a fost mentinuta si prin dispozitiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 care, in cuprinsul alin. (3), statueaza expres ca, in exercitarea acestor atributii, organizatiile sindicale au calitate procesuala activa, conferindu-li-se, asadar, legitimare procesuala activa ope legis.

In consecinta, in determinarea instantei competente teritorial sa solutioneze o atare cerere, potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, se tine seama de sediul sindicatului, chiar si in acele situatii in care unii dintre membrii de sindicat domiciliaza in circumscriptiile altor tribunale, pe temeiul coparticiparii procesuale active si al prorogarii de competenta.

3.2. Intr-o alta opinie, inclusiv la nivelul instantei supreme, s-a apreciat in aceleasi ipoteze ca, din interpretarea dispozitiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, in vigoare la data formularii cererilor de chemare in judecata, organizatia sindicala sta in proces doar in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, in numele si interesul carora a promovat actiunea. Calitatea procesuala activa apartine membrilor de sindicat, deoarece existenta sau inexistenta drepturilor reclamate prin actiunea in justitie urmeaza a fi stabilita in privinta acestora din urma.

Prin art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 se confera organizatiei sindicale un drept de reprezentare legala, intrucat atat norma speciala, anterior mentionata, cat si dispozitiile art. 69 din Codul de procedura civila, referindu-se la drepturile de dispozitie ale partilor, au in vedere pe titularul drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislatia muncii, ceea ce presupune ca intotdeauna, indiferent daca dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau este conventional, reclamant si titular al drepturilor procesuale si al drepturilor deduse judecatii este cel reprezentat, iar nu persoana reprezentantului.

Faptul ca organizatia sindicala actioneaza in calitate de reprezentant legal rezulta si din prevederile art. 222 din Codul muncii, anterior modificarii acestui act normativ prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii (devenit art. 219 din Codul muncii, republicat).

In consecinta, dispozitiile legale referitoare la competenta teritoriala de solutionare a acestor cauze se raporteaza la membrii sindicatului, titulari ai drepturilor pretinse, iar nu la reprezentantul acestora, respectiv organizatia sindicala, deoarece textele din Codul de procedura civila si din legile speciale care instituie norme de competenta, referindu-se la domiciliul paratului sau reclamantului, dupa caz, nu pot avea in vedere pe reprezentantii legali sau conventionali ai partilor.

Ca atare, in aplicarea dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau resedinta membrilor de sindicat in numele carora reprezentantul s-a adresat justitiei.

4. Opinia prim-adjunctului procurorului general

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut, in esenta, ca organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar in determinarea competentei teritoriale potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seama de sediul sindicatului – reclamant.

S-a mentionat totodata ca desi problema de drept analizata vizeaza situatiile actiunilor formulate in temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegarea acesteia pe calea unei decizii cu caracter obligatoriu pentru viitor este necesara din perspectiva conflictelor de competenta ce vor fi solutionate de curtile de apel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si din perspectiva recursurilor aflate pe rolul curtilor de apel ori care vor fi solutionate de aceste instante in care chestiunea incalcarii normelor de competenta teritoriala absoluta este invocata ca motiv de recurs de parti sau din oficiu.

5. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov

Prin Adresa nr. 899/29 din 6 februarie 2012, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov a solicitat pronuntarea unei decizii in interesul legii in vederea solutionarii problemei de drept supuse interpretarii.

Desi prin sesizare s-a constatat ca la instantele din raza teritoriala a Curtii de Apel Brasov s-au pronuntat solutii divergente asupra problemelor de drept invocate, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov nu a exprimat un punct de vedere.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii

Raportul intocmit in cauza, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedura civila, a concluzionat ca, in cazul actiunilor promovate in temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar in determinarea competentei teritoriale potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seama de sediul sindicatului – reclamant.

7. Inalta Curte

Examinand sesizarile cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile in interesul legii sunt admisibile, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.

Practica neunitara ce face obiectul prezentului recurs in interesul legii a fost generata de formularea imprecisa a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 care recunosteau organizatiilor sindicale posibilitatea de a formula actiuni in justitie in numele membrilor lor, pentru valorificarea drepturilor acestora izvorate din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, fara a fi nevoie de un mandat expres din partea celor reprezentati in acest fel.

Practica neunitara s-a mentinut si dupa adoptarea Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, in care se statueaza expres asupra calitatii procesuale active a organizatiilor sindicale atunci cand introduc in justitie o actiune in numele membrilor lor, fiind identificata, in privinta actiunilor in justitie formulate sub imperiul Legii sindicatelor nr. 54/2003.

Chiar daca problema de drept analizata vizeaza situatiile actiunilor formulate in temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegarea acesteia pe calea unei decizii cu caracter obligatoriu pentru viitor este necesara din perspectiva conflictelor de competenta ce vor fi solutionate de curtile de apel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si din perspectiva recursurilor aflate pe rolul curtilor de apel ori care vor fi solutionate de aceste instante in care chestiunea incalcarii normelor de competenta teritoriala absoluta este invocata ca motiv de recurs de parti sau din oficiu.

Referitor la interpretarea dispozitiilor legale in discutie se retine ca potrivit dispozitiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale apara drepturile membrilor ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii ori alesi.

Prin art. 28 alin. (2) din acelasi act normativ se prevede ca, in exercitarea atributiilor respective, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune ori renunta la judecata.

Prin instituirea dreptului organizatiilor sindicale de a formula actiuni in justitie in numele membrilor lor, chiar si in lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu pastrarea insa a drepturilor de dispozitie procesuala din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimarii procesuale extraordinare a acestor organizatii, depasind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legala.

Aceasta interpretare a dispozitiilor art. 28 a fost sustinuta de o parte a jurisprudentei, dar si de doctrina care a abordat direct situatia calitatii procesuale a organizatiilor sindicale din perspectiva dispozitiilor mentionate anterior, asa cum s-a subliniat in raportul intocmit in cauza.

Referitor la categoria interesului aparat prin posibilitatea recunoscuta organizatiilor sindicale de a formula actiune in numele membrilor lor, concluzia este in sensul ca legitimarea procesuala activa a fost recunoscuta organizatiilor sindicale, in considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie ca erau interese de grup, fie individuale.

Aceasta concluzie se desprinde atat din formularea dispozitiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se refera expres inclusiv la apararea drepturilor ce decurg din contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, situatie in care interesele sunt cu precadere individuale, cat si din dispozitiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare), care acorda posibilitatea de a fi parti in conflicte de munca in mod expres sindicatelor, pe langa salariati, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale ori al Codului de procedura civila.

Tinand cont ca in cadrul conflictelor de munca sunt cuprinse si conflictele decurgand din executarea contractelor individuale de munca, pe langa cele colective, aplicand principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, inclusiv in conflictele individuale de munca.

Faptul ca interpretarea data de o parte a jurisprudentei si doctrinei, in sensul ca, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale actioneaza in calitate de reclamante, a reprezentat si vointa legiuitorului a fost confirmat de evolutia legislativa ulterioara abrogarii Legii sindicatelor nr. 54/2003, si anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, prin care se prevede expres calitatea procesuala activa a acestor organizatii.

Atat timp cat organizatiei sindicale i se recunoaste legitimare procesuala activa, fiind reclamant, in determinarea competentei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa se tina seama de sediul sindicatului.

Intr-o atare interpretare si aplicare a legii nu se neaga caracterul exclusiv al competentei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurata o protectie mai eficienta a drepturilor si intereselor membrilor organizatiei sindicale.

Aceasta solutie este aplicabila si in situatia in care organizatia sindicala actioneaza pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, avand domiciliile in circumscriptiile unor tribunale diferite, in acelasi temei al legitimarii procesuale active extraordinare a organizatiei sindicale.

In concluzie, raportat la actiunile reglementate expres de lege, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar in determinarea competentei teritoriale potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seama de sediul sindicatului – reclamant.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

in numele legii

DECIDE:

Admite recursurile in interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (in prezent abrogata prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileste ca organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat.

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2013.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

LIVIA DOINA STANCIU

Prim-magistrat asistent,

Aneta Ionescu

Scrie un comentariu

0 comentarii pentru acest articol

1 Trackbacks pentru acest articol

Calitatea de reclamant a organizatiilor sindicale si instanta competenta teritorial | deBanat.ro - spune realitatea! Says:

[…] aici textul integral al Deciziei ICCJ prin care au fost admise cele două recursuri în interesul […]

* Nume:
* Email:
Website:
Mesajul tau:
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii
 

Piata Avocaturii

PeliFilip a oferit consultanta cu privire la fuziunea companiilor ce detin doua centre comerciale din Bucuresti

Casa de avocatura PeliFilip a oferit consultanta juridica grupului Anchor in proiectul de fuziune a companiilor din cadrul acestuia, care detin si opereaza Bucuresti Mall si Plaza Mall. Procesul a fost gandit ca o fuziune prin absorbtie, in care intregul patrimoniu Plaza Mall a fost transferat catre...

( 0 http://pro-legal.ro/pelifilip-a-oferit-consultanta-cu-privire-la-fuziunea-companiilor-ce-detin-doua-centre-comerciale-din-bucuresti/ )Citeste articolul

Like pe facebook pentru a ne urmari live pe wall-ul tau