Refuzul inscrierii garantiilor de buna-executie in tabelul de creante este justificat

Prin Decizia nr. 266R din 28 februarie 2008 Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca, in sensul Legii insolventei nr. 85/2006, se inscriu in tabelul creditorilor si sunt supuse valorificarii in procedura insolventei numai acele creante care au expresie monetara, deci acele creante care identifica in continutul lor obligatia debitorului de a plati creditorului inscris la masa credala o suma de bani.

Or, garantia de buna executie presupune doua etape succesive: o obligatia de „a face” – de a constitui garantia, urmata de o obligatie de „a da” – de incasare a garantiei de catre beneficiarul ei.

Intrucat obligatiile de „a face” nu se pot valo­rifica in procedura falimentului, Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca este gresita inscrierea acestei creante in tabelul creditorilor deoarece constituirea garantiei de buna execu­tie (obligatie de a face) nu este echivalenta cu achitarea unei sume de bani (obligatie de a da).

Vezi mai jos textul complet al Deciziei Curtii de Apel Bucuresti:

Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr. 266R din 28 februarie 2008

“Prin sentinta comerciala nr. 4075 din 31 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a Vll-a comerciala in dosarul nr. 22045/3/2007 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material de a cere executarea silita invocata de catre parata SC S.C.I. SA, prin administratorul special SC T.P. SRL, si pe fond a respins contestatia acesteia cu privire la creanta inscrisa de catre creditoarea Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel instanta a retinut, asupra fondului, ca prin sentinta comerciala nr. 10228 din 11 decembrie 2001 societatea debitoare SC S.G.I. SA a fost obligata sa constituie in favoarea creditoarei o garantie de buna executie in suma de 409.241,7 lei. Instanta a retinut ca la 22 decembrie 1999, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1867/1999, aceste parti au vandut respectiv cumparat un imobil cu destinatia de sediu, vanzatorul SC S.G.I. SA obligandu-se sa execute lucrarile de constructie necesare pentru finalizarea sediului, sens in care potrivit art. 4 pct. 1 din contract avea obligatia de a constitui o garantie de buna-executie de 5% din pretul total, iar ulterior prin actul aditional nr. 2 s-a stabilit ca garantia sa fie emisa la data ultimei plati efectuate de catre cumparator, 12 martie 2001.

Instanta de fond a aratat ca obligatia de constituire a garantiei de buna-executie este sinonima obligatiei de plata a unei sume de bani, cu titlu de garantie care corespunde in privinta creditoarei unui drept de creanta avand catimea inscrisa in titlul de garantie, in considerarea acestei interpretari si potrivit art. 69 din Legea nr. 85/2006 instanta a respins contestatia ca nefondata.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs SC T.P. SRL solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul admiterii contestatiei si respingerii declaratiei de creanta a CNAS, in principal ca prescrisa si in subsidiar ca nefondata.

Dupa expunerea situatiei de fapt, recurenta a aratat ca hotararea Tribunalului Bucuresti, sectia a VII-a comerciala, este nelegala in masura in care a considerat ca obligatia de „a face” se confunda cu obligatia de „a da” si ca hotararile pronuntate in materie comerciala devin executorii abia la ramanerea lor irevocabila.

S-a aratat ca, in primul rand, dreptul CNAS de a formula declaratia de creanta are la baza un drept stins prin efectul prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, potrivit art. 405 C. pr. civ., in masura in care prescriptia dreptului de a cere o astfel de executare incepe sa curga la data obtinerii titlului executoriu.

Cum in speta titlul executoriu al CNAS se intemeiaza pe sentinta 10228 din 11 decembrie 2001, executorie de drept intrucat este pronuntata in materie comerciala, dreptul de a cere executarea silita s-a stins prin prescriptie la 11 decembrie 2004. Astfel, depunerea declaratiei de creanta prin care creditoarea urmareste executarea dreptului inscris in titlu la data de 23 martie 2006, este facuta in afara termenului de prescriptie, astfel incat plata sa nu mai poate fi pretinsa.

De asemenea, recurenta a aratat ca pretinsa creanta a CNAS nu este o creanta certa, lichida si exigibila.

Sentinta nr. 10228 din 11 decembrie 2001 are ca obiect instituirea unei obligatii de „a face” in sarcina debitoarei, de a constitui un depozit de 409.241,7 lei cu titlu de garantie de buna- executie, pentru indestularea cumparatorului CNAS in masura in care vor exista lucrari de reparatii asupra imobilului vandut. Aceasta obligatie nu se confunda cu o obligatia de „a da”, de a plati o suma de bani, asa cum gresit a interpretat instanta de fond. in aceste conditii, simpla deschidere a procedurii falimentului impotriva SC S.G.I. SA nu transforma titlul de „a face” intr-o obligatie de plata a sumei constituite drept garantie. Adaugat la acest argument, recurenta arata ca CNAS nici macar nu a depus dovezile corespunzatoare privind efectuarea remedierilor la imobilul cumparat, insotite de facturile reparatiilor asa cum se prevede in contract.

Recurenta a subliniat ca instanta de fond a fa­cut o grava confuzie intre obligatia de garan­tie si obligatia de plata, sens in care recurenta subliniaza necesitatea admiterii recursului.

Intimata nu a formulat in cauza intampinare

Analizand recursul prin prisma motivelor acestuia, care au natura unor motive de modificare a sentintei atacate intrucat pun in discutie interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii si schimbarea intelesului acestuia precum si gresita aplicare a legii, de natura a determina pronuntarea unei hotarari netemeinice de catre prima instanta, Curtea a structurat analizele realizate in cauza din urmatoarea perspectiva:

1. A stabilit daca, in speta, creditoarea CNAS se afla in posesia unui titlu dintre cele ce pot fi inscrise la masa credala a debitorului aflat in procedura falimentului, SC S.G.I. SA.
2. A cercetat daca, in ipoteza in care CNAS se afla in posesia unei creante dintre cele supuse executarii in procedura recunoscuta de Legea nr. 85/2006, dreptul creditoarei de a cere plata s-a stins prin efectul prescriptiei extinctive, potrivit art. 405 C. pr. civ.

Astfel:

1. Potrivit scopului legii insolventei, enuntat in art. 2 al Legii nr. 85/2006, intreaga procedura reglementata in acest act normativ este conceputa in sensul crearii premiselor de acoperire a pasivului debitorului aflat in insolventa.

In acest sens, creditorii debitorului intrat in procedura, asa cum acestia sunt definiti la art. 3 isi inscriu creantele detinute impotriva debitorului in tabelul creantelor, spre valori­ficare, prin procedura formularii declaratiilor de creanta, potrivit art, 64 si art. 65 din Legea nr. 85/2006.

Or, in sensul textelor amintite, creditorii vor mentiona in cererea de creanta, intre alte elemente obligatorii, suma datorata, temeiul creantei si mentiuni cu privire la drepturi de preferinta sau garantii si vor atasa titlul sau documentele justificative ale creantei pretinse.

De asemenea, o data declansata impotriva debitorului procedura falimentului, toate actele reglementate in procedura acestei legi sunt in sensul transformarii in lichiditati a activelor debitorului spre plata datoriilor inregistrate in tabelul creantelor, prin plata sumelor de bani.

In consecinta, sunt inscrise in tabelul creditorilor si supuse valorificarii in procedura Legii nr. 85/2006 numai acele creante ale creditorilor care au expresie monetara, deci acele creante care identifica in continutul lor obligatia debitorului de a plati creditorului inscris la masa credala o suma de bani.

Curtea cerceteaza in continuare daca in cauza, impotriva debitoarei SC T.P. SRL, creditoarea CNAS prezinta un titlu de creanta cu acest continut.

Cercetand declaratia de creanta a CNAS, rezulta ca aceasta a solicitat inscrierea sa la masa credala in baza sentintei comerciale nr. 10228 din 11 decembrie 2001 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, sentinta prin care societatea debitoare SC S.G.I. SA a fost obligata sa constituie in favoarea creditoarei o garantie de buna executie in suma de 409.241,7 lei.

Din expozeul considerentelor acestei sentin­te rezulta ca instanta care a emis acest act jurisdictional a hotarat astfel in considerarea caracterului obligatoriu al clauzei contractu­ale 4.1 din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1867/1999, modificat prin acte aditionale, clauza prin care vanzatorul SC S.G.I. SA s-a obligat sa emita o garantie de buna executie de 5% din pretul total al vanza­rii. Garantia angajata de catre SC S.G.I. SA in favoarea CNAS se constituia prin deschiderea contului de garantie pe numele si la ordinul vanzatorului si putea fi valorificata de catre cumparator sub conditiile emiterii unui ordin de retragere semnat de ambele parti contrac­tante si a existentei documentelor justificati­ve privind existenta viciilor lucrarii si a facturi­lor pro-forma atestand costurile de remediere a viciilor suportate de catre cumparator.

In consecinta, mecanismul garantiei, potrivit angajamentului contractual presupune doua etape succesive necesare: o obligatia de „a face” in sarcina SC S.G.I. SA si in favoarea CNAS, urmata de o obligatie de „a da”, de incasare a garantiei de catre beneficiarul ei, CNAS, conditionat de depistarea viciilor bunului vandut, efectuarea reparatiilor de catre cumparator si emiterea documentelor justificative privind constatarea viciilor si suportarea costurilor de reparatii, prin facturi.

In acest mecanism, s-a interpus sentinta co­merciala nr. 10228 din 11 decembrie 2001 care a ordonat realizarea celei dintai obligatii a vanzatorului, iar SC S.G.I. SA a fost obligata sa constituie in favoarea creditoarei o garan­tie de buna executie in suma de 409.241,7 lei, deci sa execute obligatia de „a face”, presupu­nand o prestatie pur personala a debitorului a carei aducere la indeplinire se realiza prin con­stituirea si alimentarea contului de garantie.

Plata – in sensul larg al acceptiunii de plata (conform art. 1092-1094 C. civ.) – nu pre­supune in considerarea acestui titlu si drep­tul CNAS de a incasa garantia, deci creanta de care se prevaleaza creditoarea in temeiul acestui titlul nu este o obligatie de „a da”, adi­ca si de a incasa suma de bani constituita ca garantie.

Curtea apreciaza ca in mod gresit instanta de fond a aratat in cuprinsul considerentelor sentintei atacate cu acest recurs ca obligarea constituirii garantiei de buna-executie este echivalenta cu achitarea unei sume de bani, in sensul in care SC S.G.I. SA este obligata la plata sumei cu titlu de garantie in favoarea CNAS, corelativa unui drept de creanta.

Interpretand gresit actul juridic dedus judeca­tii, sentinta nr. 10228 din 11 decembrie 2001, instanta de fond a convertit pur si simplu o obligatie de „a face” intr-o obligatie de „a da”, in conditiile in care singura solutie lega­la a unei astfel de conversiuni este data de art. 1075 C. civ., in sensul in care obligatiile de a face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare, schimbare care trebuia stabilita printr-un alt titlu judiciar.

Or, in aceste conditii de fapt constatate, titlul de creanta al creditoarei CNAS are ca si continut o simpla obligatie de „a face” care, asa cum s-a explicat anterior nu se integreaza creantelor care pot fi valorificate in procedura falimentului, procedura care presupune, in mod exclusiv valorificarea creantelor ce au ca obiect plata unei sume de bani.

Curtea stabileste asadar ca prin interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, aplicarea legii s-a facut, la randul sau eronat prin admiterea si inscrierea acestei creante in tabelul creditorilor ca obligatie de plata a unei sume de bani, in conditiile in care titlul de creanta nu avea aceasta expresie, iar obligatiile personale de „a face” nu se pot valorifica in procedura falimentului SC S.G.I. SA, iar contestatia SC T.P. SRL punand in discutie asupra acestor aspecte trebuia admisa, cu consecinta respingerii declaratiei de creanta a creditoarei CNAS.

2. In masura in care expunerea de motive din punctul anterior are ca suport imposibilitatea inscrierii la masa credala a debitoarei in faliment a unei creante al carei titlu justificativ nu consta in obligatia de plata a unei sume de bani, problema prescriptiei dreptului material la cererea de plata silita a acestei creante nu mai prezinta relevanta din perspectiva Legii nr. 85/2006, astfel incat Curtea nu mai apreciaza necesare considerentele sale asupra acestui motiv de recurs.

In consecinta, avand in vedere toate consi­derentele prezentate si dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ., dar si pe cele ale art. 312 C. pr. civ., recursul va fi admis, hotararea ata­cata modificata in totalitate, in sensul admi­terii contestatiei la declaratia de creanta de­puse in cauza de catre CNAS si respingerea acestei declaratii ca nefondata.“

Citeste si …