Stiri si informatii juridice – Pro-Legal.ro
Pro Legal

Culpa procesuala. Reducerea onorariului de avocat

Culpa procesuala. Reducerea onorariului de avocat

Prin Decizia nr. 10/17.01.2013 Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila a stautat ca, pentru ca partea reclamanta sa fie considerata ca a pierdut procesul, nu este obligatoriu ca ea sa fi investit instanta cu o cerere pe care aceasta sa o fi respins.

In aceeasi masura „cade in pretentii” si acela care a pastrat o atitudine procesuala pasiva, dar a fost obligat la o anumita prestatie, ca efect al admiterii cererii celeilalte parti sau acela care si-a executat obligatiile ulterior declansarii litigiului. Insa declansarea procesului a fost determinata de atitudinea sa, care nu a fost una conforma dreptului subiectiv corelativ.

Prin reducerea onorariului platit avocatului partea care a castigat procesul ar fi in imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu aparatorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind in niciun caz un mijloc de imbogatire nejustificata, partea neprimind vreo suma in plus.

Mai jos, pe larg, textul Deciziei nr. 10/17.01.2013 a Curtii de Apel Timisoara:

Prin sentinta comerciala nr. 688/PI din 1 martie 2011 pronuntata in dosarul nr. 199/30/2011 Tribunalul Timis a respins ca ramasa fara obiect cererea formulata de reclamanta R.L.M. in contradictoriu cu parata S.C. D S.R.L. Giroc, obligand societatea parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4.231,94 lei.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca din interpretarea sistematica a drepturilor si obligatiilor asociatiilor unei societati comerciale cu raspundere limitata rezulta ca acestia au dreptul sa fie informati cu privire la mersul socie­tatii, la dispozitiile luate prin hotararile asociatilor sau cele ale administra­torului, dupa caz. Acest drept implica si obligatia corelativa din partea societatii de a le pune la dispozitie inscrisurile si informatiile solicitate de aso­ciat/asociatii, In caz de refuz, acestia putand apela la forta coercitiva a statului, prin obtinerea unei hotarari judecatoresti de obligare a societatii de a da curs respectivei obligatii. Insa, in ipoteza in care inscrisurile sau informatiile solicitate au intrat in posesia asociatului/asociatilor, indiferent prin ce modalitate, obiectul unui demers judiciar nu mai subzista, odata ce acesta a fost realizat ex processum. In speta, reclamanta a intrat in posesia hotararii A.G.A. a S.C. D S.R.L. Giroc din data de 10 decembrie 2010 din alte surse, asa cum a precizat la ultimul termen de judecata, astfel ca demersul sau a devenit lipsit de obiect. Cu toate acestea, instanta a constatat ca obtinerea respectivei hotarari nu s-a realizat din executarea benevola a obligatiei paratei de a i-o comunica, situatie in care aceasta se afla in culpa procesuala cu privire la initierea demersului judiciar de catre reclamanta. Mai mult, obtinerea de catre reclamanta a hotararii litigioase s-a realizat atat dupa notificarea paratei si punerii sale in intarziere cu privire la executarea obligatiei, cat si dupa sesizarea instantei cu cererea de chemare in judecata. Fata de aceste considerente, parata a fost obligata, in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, la plata catre reclamanta a sumei de 4.231,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat si taxe judiciare.

Impotriva sentintei de mai sus a formulat apel parata S.C. D S.R.L. Giroc, solicitand schimbarea ei in parte, in sensul exonerarii sale de la plata cheltuielilor de judecata. Conditiile acordarii cheltuielilor de judecata si cuantumul acestora se raporteaza, in primul rand, la „caderea in pretentiuni”, iar mai apoi, la plata cheltuielilor de judecata efectiv realizate si raportat la valoarea pretentiilor, la complexitatea cauzei etc. In speta, onorariul avocatului este nepotrivit de mare in raport cu munca indeplinita si cu valoarea pricinii, dar si cu faptul ca, in fond, nu a existat o pricina, dosarul fiind inchis la primul termen de judecata. In fapt, reclamanta trebuia sa renunte la judecata deoarece ea este cea care a atacat hotararea A.G.A. In instanta, anterior promovarii prezentei actiuni. In mod gresit instanta de fond, desi a solicitat acte avocatei reclamantei, din oficiu a acceptat sustinerile acesteia, cu toate ca ele au fost contestate. De asemenea, apelanta sustine ca nu a fost pusa in intarziere, iar la data introducerii actiunii reclamanta era deja in posesia actului solicitat.

Prin decizia civila nr. 10 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul declarat de parata S.C. D S.R.L. Giroc impotriva sentintei comerciale nr. 688/PI din 1 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 199/30/2011 in contradictoriu cu reclamanta R.L.M.

In considerente s-a retinut ca, in esenta, parata considera ca in mod eronat prima instanta a obligat-o la plata sumei de 4.231,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, pe de o parte, intrucat actiunea reclamantei a fost respinsa ca ramasa fara obiect, la primul termen de judecata, societatea necazand in pretentii, intimata trebuind sa renunte la judecata deoarece ea a atacat hotararea adu­narii generale a asociatilor din data de 10 decembrie 2010, anterior promovarii cererii pendinte, iar pe de alta parte, ca suma acordata cu acest titlu, repre­zentand onorariul de avocat, este nepotrivit de mare in raport cu munca indeplinita de aparatorul ales si cu valoarea obiectului cererii, dar si cu faptul ca, „in fond, nu a existat o pricina si dosarul a fost inchis la primul termen de judecata”.

Niciuna dintre aceste critici nu pot determina schimbarea hotararii atacate.

Astfel, cum in mod judicios a retinut si prima instanta, si cum corect a aratat si intimata prin intampinarea, la baza obligatiei de restituire a chel­tuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, se afla culpa procesuala dedusa din expresia „partea care cade in pretentiuni”. Paratul este in culpa procesuala nu numai atunci cand cererea de chemare in judecata este admisa intrucat el nu si-a executat obligatiile, ci si atunci cand executarea respectivelor obligatii are loc pe parcursul procesului, cu consecinta respingerii actiunii ca ramasa fara obiect. Aceasta, pentru ca desi cererea reclamantului este respinsa de catre instanta, el nu este in culpa procesuala, pornirea procesului fiind determinata de atitudinea paratului, care nu si-a executat obligatia inainte de sesizarea instantei de judecata. Chiar si in aceasta ultima ipoteza – paratul si-a executat obligatia inainte de sesizarea instantei – este posibila obligarea celui chemat in judecata la suportarea sumelor avansate de reclamant pentru purtarea procesului daca paratul nu l-a Instiintat pe reclamant de acest lucru si a fost pus in intarziere.

In alte cuvinte, pentru ca partea reclamanta sa fie considerata ca a pierdut procesul, nu este obligatoriu ca ea sa fi investit instanta cu o cerere pe care aceasta sa o fi respins, in aceeasi masura „cade in pretentii” si acela care a pastrat o atitudine procesuala pasiva, dar a fost obligat la o anumita prestatie, ca efect al admiterii cererii celeilalte parti sau acela care si-a executat obligatiile ulterior declansarii litigiului, insa declansarea procesului a fost determinata de atitudinea sa, care nu a fost una conforma dreptului subiectiv corelativ.

Fata de cele mai sus aratate, pentru ca societatea parata sa nu poata fi obligata la suportarea cheltuielilor de judecata avansate de asociatul reclamant ar fi fost imperios necesar ca apelanta sa faca dovada ca, anterior inregistrarii cererii de chemare in judecata (13 ianuarie 2011), i-a comunicat intimatei, la adresa indicata de aceasta in notificarea transmisa pe fax in ziua de 22 decembrie 2010, o copie a hotararii adoptate in adunarea generala a asociatilor care a avut loc in data de 10 decembrie 2010, dovada care nu a fost facuta. De altfel, nici dupa depunerea actiunii introductive de instanta, apelanta nu i-a comunicat actul solicitat, intimata luand cunostinta de hotararea A.G.A. a S.C. D S.R.L. Giroc din alta parte, mai exact in urma comunicarii unei copii de catre Tribunalul Timis la cererea formulata in data de 15 februarie 2011 in dosarul nr. 518/30/2011, care are ca obiect interventie in procedura de inscriere mentiuni in registrul comertului, asociata R.L.M. introducand si o astfel de cerere la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis.

Simpla imprejurare, reala de altfel, ca reclamanta intimata a formulat, in data de 16 februarie 2011, o actiune in anulare impotriva hotararii adunarii generale a asociatilor S.C. D S.R.L. Giroc din 10 decembrie 2010 nu poate determina admiterea caii de atac de vreme ce afirmatia paratei apelante, in sensul ca asociatul reclamant ar fi atacat in instanta respectiva hotarare A.G.A. anterior promovarii cererii pendinte nu a fost dovedita. Oricum, esentiala este data la care reclamanta a intrat in posesia actului solicitat, iar din ansamblul probelor administrate rezulta fara dubiu ca la momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata a societatii parate, intimata nu era in posesia acestui inscris.

Alegatiile apelantei cu privire la faptul ca reclamanta ar fi trebuit sa re­nunte la judecata nu au niciun fundament, raportat la principiul disponibilitatii si la prevederile art. 246 din Codul de procedura civila, intrucat numai partea reclamanta este cea care poate aprecia daca este sau nu cazul sa formuleze un asemenea act de dispozitie, stiut fiind faptul ca renuntarea la judecata este un act juridic unilateral care determina desistarea de la actiune.

Nici cererea subsidiara a societatii parate, de reducere a onorariului avocatial acordat de prima instanta, nu este intemeiata, intrucat, de principiu, onorariul aparatorului este stabilit inter partes, conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin. 3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca accepta­rea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurarea poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

In primul rand, trebuie retinut faptul ca alin. 3 al art. 274 din Codul de procedura civila, care permitea instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat, face referire la „tabloul onorariilor minimale”, care nu mai exista in prezent, reglementarea fiind astfel superflua. In al doilea rand, aceasta norma a avut menirea sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul In speta. In al treilea rand, litigiul este unul comercial (intre profesionisti, in acceptiunea noului Cod civil), cu un obiect neevaluabil in bani, onorariul acordat de tribunal fiind proportional cu volumul de munca presupus de pregatire a apararii In cauza, determinat de complexitatea, dificultatea sau noutatea procesului, ca elemente de raportare posibil a fi avute in vedere la aprecierea cuantumului onorariului, si chiar daca procesul s-a finalizat la primul termen de judecata (dar nu ca urmare a recunoasterii de catre apelanta a pretentiilor intimatei), la care avocatul reclamantei a fost prezent, sustinand in mod profesionist interesele asociatului, instanta trebuie sa aiba In vedere toate demersurile intreprinse de acesta, prin avocat, pentru a intra in posesia hotararii adunarii generale a asociatilor. Nu in ultimul rand, prin reducerea onorariului platit avocatului reclamanta ar fi In imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici In culpa de a fi convenit cu aparatorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind in niciun caz un mijloc de imbogatire nejustificata, partea neprimind vreo suma in plus.

Pe de alta parte, nu poate fi omis nici faptul ca in calea de atac a apelului intimata nu a solicitat acordarea altor cheltuieli cu acest titlu, iar cuantumul indicat de reprezentantul paratei – 500 lei – drept suma apreciata a fi corespunzatoare raportat la obiectul cererii nu este nicidecum unul rezonabil devreme ce acelasi avocat a solicitat, in cazul admiterii apelului, obligarea intimatei la plata sumei de 1.500 lei cu acelasi titlu – onorariu avocatial.”

Scrie un comentariu

* Nume:
* Email:
Website:
Mesajul tau:
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii
 

Piata Avocaturii

PeliFilip a oferit consultanta cu privire la fuziunea companiilor ce detin doua centre comerciale din Bucuresti

Casa de avocatura PeliFilip a oferit consultanta juridica grupului Anchor in proiectul de fuziune a companiilor din cadrul acestuia, care detin si opereaza Bucuresti Mall si Plaza Mall. Procesul a fost gandit ca o fuziune prin absorbtie, in care intregul patrimoniu Plaza Mall a fost transferat catre...

( 0 http://pro-legal.ro/pelifilip-a-oferit-consultanta-cu-privire-la-fuziunea-companiilor-ce-detin-doua-centre-comerciale-din-bucuresti/ )Citeste articolul

Like pe facebook pentru a ne urmari live pe wall-ul tau