Stiri si informatii juridice – Pro-Legal.ro
Pro Legal

Contrafacerea marcii Lacoste in complexul Dragonul Rosu. Modul de calcul al despagubirilor

Prin decizia civila nr. 44A din 11 februarie 2010, privind contrafacerea marcii Lacoste intr-un magazin din Complexul Comercial Dragonul Rosu, Curtea de Apel Bucuresti a statuat ca, in cazul contrafacerii, nu se poate pretinde reclamantei ca si “probatio diabolica” sa dovedeasca cu actele contabile ale paratei imprejurarea ca aceasta din urma comercializa produse contrafacute sub marca reclamantei, ci aceasta imprejurare de fapt rezulta din alte mijloace de proba administrate in cauza. Dificultatea evaluarii unui prejudiciu, care este deopotriva material si moral, nu poate determina stergerea existentei unui astfel de prejudiciu si cu atat mai putin imputarea unei astfel de dificultati, in temeiul principiului sarcinii probei, in dauna reclamantei.

In raport de criteriul alternativ stabilit de art. 14 alin.2 lit.b din Ordonanta de urgenta nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala, la cererea partii vatamate, instanta judecatoreasca va lua in considerare la stabilirea daunelor interese fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel putin suma redeventelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, daca persoana care a incalcat un drept de proprietate industriala protejat ar fi cerut autorizatia de a utiliza dreptul de proprietate in cauza. Cand persoana care a incalcat un drept de proprietate industriala protejat a desfasurat o activitate de contrafacere, cu intentie, instanta judecatoreasca competenta poate sa ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile a fi prestabilite.  Rezulta ca legiuitorul a prevazut dificultatea evaluarii unui astfel de prejudiciu, permitand folosirea unor criterii indicate de reclamant, care sa fie supuse cenzurii instantei judecatoresti.

Curtea constata ca, fata de principiul disponibilitatii procesului civil, criteriul indicat de reclamant in prezenta cauza (respectiv un procent de 1% din suma rezultata prin aplicarea ponderii produselor contrafacute purtand insemnele reclamantei din totalul produselor contrafacute comercializare de parata, si aplicand o valoare medie de vanzare a produsului reclamantei, la totalul produselor purtand semnul protejat al reclamantei ce au fost fara drept comercializate) nu incalca principii de ordine publica si nici alte norme de procedura civila sau de drept material, justificand si o logica interioara dedusa din raportarea la volumul de vanzari al paratei. Totodata, insusirea acestui mod de calcul de catre prima instanta nu este nici ilegal si nici netemeinic, in conditiile in care parata nu a indicat un alt mod de calcul si nu a adus critici concrete la adresa acestui mod de stabilire a prejudiciului, tinand cont de faptul ca instanta este obligata sa solutioneze cererea prin stabilirea in mod concret a unui cuantum al daunelor.

Mai jos, pe larg, textul deciziei Curtii de Apel Bucuresti:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila la data de 13.09.2007, reclamanta LA CHEMISE LACOSTE Societe Anonyme a chemat in judecata pe parata SC M.P. SRL, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca:

1.folosirea neautorizata a insemnelor Lacoste si “Crocodilul” a incalcat drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor internationale inregistrate la OMPI prin certificatele de inregistrare nr. R 437000/ 25.04.1978, respectiv R 437001/ 25.04.1978, al caror titular este reclamanta;

2.sa fie obligata parata sa inceteze de indata pe teritoriul Romaniei folosirea neautorizata a insemnelor Lacoste si “Crocodilul”, care incalca drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor internationale inregistrate la OMPI prin certificatele mentionate, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 500 Euro/zi de intarziere, iar in subsidiar, plata amenzii civile maxime /zi de intarziere prevazuta de art. 580 indice 3 din Codul de procedura civila;

3.sa fie obligata parata la plata de despagubiri materiale estimate provizoriu la 15.000 Euro, precum si despagubiri morale in valoare de 15.000 Euro, pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin actele de contrafacere;

4.sa se dispuna publicarea in presa, pe cheltuiala paratei, a dispozitivului hotararii judecatoresti, in doua publicatii de circulatie nationala; 5.sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces. 

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, prin activitatea de comercializare de catre societatea parata a unor produse purtand insemnele Lacoste si Crocodilul, fara acordul sau, se aduce atingere drepturilor sale de proprietate intelectuala asupra marcilor inregistrate la OMPI, marci protejate si pe teritoriul Romaniei, pentru toate clasele de produse si servicii. Folosirea, fara acordul titularului, a unui insemn identic cu o marca inregistrata, care beneficiaza de protectie pe acel teritoriu, reprezinta un act de contrafacere in sensul Legii nr. 84/1998 si este sanctionata ca atare pe taram delictual civil, dar si penal.

Astfel, fapta societatii parate de a folosi in mod nejustificat semnele, prin comercializarea de produse purtand aceste insemne, folosire care aduce importante prejudicii reclamantei, se incadreaza in dispozitiile legii si se impune a fi sanctionata. Titularului marcii trebuie sa ii fie ocrotit dreptul exclusiv si absolut asupra unei marci inregistrate, prin obligarea concurentilor de a se abtine de la acte care sa incalce acest drept.

Compania Lacoste SA a fost infiintata de Rene Lacoste, un respectat jucator de tenis, cunoscut in lumea sportului drept “crocodilul”, porecla capatata in urma unui pariu si popularizata de catre presa. In 1933, Rene Lacoste incepe sa comercializeze produse purtand insemnele Lacoste si Crocodilul, pe care mai tarziu le-a inregistrat si ca marci, dedicate la inceput in exclusivitate sportivilor, dar care cu timpul se diversifica in ceea ce priveste publicul-tinta. Astfel, marcile Lacoste si Crocodilul reprezinta astazi nu doar haine, ci si accesorii de imbracaminte, articole din piele, parfumuri, cu acelasi impact asupra consumatorilor. Publicul a apreciat calitatea  produselor, iar aceasta perceptie este confirmata de datele economice. 

De asemenea, reclamanta a aratat ca produsele comercializate de compania infiintata de Rene Lacoste, respectiv calitatea acestora s-a pastrat de-a lungul timpului, astfel ca cele mai renumite marci aplicate pe produsele apartinand reclamantei, respectiv Lacoste si Crocodilul, sunt asociate fara gres cu compania Lacoste. De asemenea, arata ca Lacoste este marca verbala inregistrata la OMPI prin certificatul de inregistrare nr. R 437000/ 25.04.1978, fiind protejata pentru toate clasele de servicii si produse. “Crocodilul” este marca inregistrata la OMPI prin certificatul de inregistrare nr. R 437001/ 25.04.1978, fiind protejata si pe teritoriul Romaniei pentru toate clasele de servicii si produse. Aceasta reprezinta un crocodil, privit din profil, cu botul deschis si coada ridicata.

Marcile Lacoste si Crocodilul sunt cunoscute in Romania pentru toata gama de produse si servicii pentru care sunt folosite. Renumele dobandit aici este consolidat si prin deschiderea unei reprezentante in Bucuresti, pe langa prezenta in magazinele cu specific din Bucuresti si din tara, precum si prin publicitatea facuta, prin prezenta in reviste si pe internet a tuturor marcilor. 

Parata ofera spre vanzare, prin punctul de lucru situat in Complexul Comercial Dragonul Rosu, stand …, Str. … nr. …, sector 2, produse de parfumerie, printre care au fost identificate produse purtand, printre alte marci cu renume, si insemnele Lacoste si Crocodilul. De asemenea, astfel de produse au fost identificate in depozitele societatii, cantitatile gasite indicand intentia de comercializare. Insemnele sunt afisate in mod vizibil pe produse, respectiv pe ambalajul exterior al acestora, precum si in interior, pe sticla de parfum propriu-zisa. Parata comercializeaza astfel de produse cel putin din 2005, fiind controlata de organele de politie in mai multe randuri, de fiecare data fiind gasite la comercializare produse purtand aceste insemne.

Astfel, prin adresa nr. 250740 /03.02.2006, Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti – Serviciul Investigare a Fraudelor i-a adus la cunostinta faptul ca, in urma controlului efectuat la data de 21.11.2005, la punctul de lucru al societatii parate, in Complexul Comercial Dragonul Rosu, Stand …, a identificat 86 de flacoane apa de toaleta purtand insemnele Lacoste si Crocodilul. 

De asemenea, prin adresa nr. 924392/ 23.03.2006, Sectorul 2 Politie – Serviciul de Investigare a Fraudelor a informat-o ca a efectuat o alta verificare in data de 21.03.2006 la acelasi punct al societatii parate, si au fost identificate 10 flacoane apa de toaleta purtand cele doua insemne.

Prin comercializarea de produse purtand cele doua insemne de catre parata se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala asupra marcilor inregistrate la OMPI prin certificatele de inregistrare nr. R 437000/ 25.04.1978, respectiv R 437001/ 25.04.1978.

Societatea parata nu are acordul reclamantei pentru comercializarea produselor purtand insemne identice  cu marcile reclamantei. Reaua credinta in ignorarea drepturilor lor este astfel cu atat mai evidenta, cu cat aceasta a continuat sa comercializeze aceste produse in ciuda controalelor la care a fost supusa, care s-au soldat cu confiscarea produselor si cercetari penale.
Reclamanta apreciaza ca sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, care le permite sa compenseze pierderile suferite ca urmare a actelor de contrafacere ale paratei prin primirea unor despagubiri, drept prevazut expres si in legislatia specifica in materie de proprietate intelectuala, respectiv OUG nr. 100/2005. 

In drept, au fost invocate prevederile art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 998-999 din Codul civil, art. 5, art. 14 din OUG nr. 100/2005, art. 580 indice 3 din Codul de procedura civila.
Parata SC M.P. SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. In motivarea intampinarii, parata a aratat ca in Romania marcile sunt protejate prin inregistrarea lor la OSIM in temeiul Legii nr. 84/1998, precum si al OG nr. 41/1998 privind taxele in domeniul protectiei proprietatii industriale. Astfel, pentru a o putea trage la raspundere pe parata, reclamanta trebuie sa inregistreze marca si pe teritoriul Romaniei. In cazul de fata, reclamanta nu a facut dovada ca marca sa este inregistrata si ca ar fi proprietarul ei, or numai proprietarul poate solicita pretentii de la terti si se poate considera lezat in interese de catre terti. 

Prin cererea depusa la dosar, reclamanta a aratat ca numele sau este LACOSTE SA, in loc de La Chemise Lacoste Societe Anonyme. 

La data de 10.02.2009, reclamanta a depus cerere precizatoare privind prejudiciul material si moral, prin care arata ca prejudiciul material este de 41.126 Euro si prejudiciul moral de 41.126 Euro. 

Prin sentinta civila nr. 229/ 17.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila, a fost admisa cererea precizata; s-a constatat ca folosirea neautorizata a semnelor Lacoste si “Crocodilul”, identice marcilor “Lacoste”-marca verbala nr. R 437001/ 25.04.1978 si “Crocodilul”- marca figurativa nr. R 437001/25.04.1978, conform certificatelor emise de OMPI incalca drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor reclamantei; a fost obligata parata sa inceteze de indata pe teritoriul Romaniei folosirea neautorizata a semnelor Lacoste si “Crocodilul”, care incalca drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor internationale inregistrate cu nr.R437001/25.04.1978, respectiv R 437001/25.04.1978, conform certificatelor emise de OMPI, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 500 Euro/zi de intarziere; a fost obligata parata la plata de despagubiri materiale si morale in valoare de 82 252 Euro, echivalent in lei la cursul BNR valabil la data de 10.02.2009, respectiv 348 748,48 lei, reprezentand prejudiciul suferit de reclamanta; s-a dispus publicarea in presa pe cheltuiala paratei a dispozitivului hotararii judecatoresti, in doua publicatii de circulatie nationala; a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4 051 lei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de expert.

In motivarea sentintei, s-a retinut ca reclamanta, in temeiul celor doua certificate de inregistrare, emise de OMPI, detine drepturi exclusive asupra marcii Lacoste si Crocodilul pe teritoriul Romaniei. In calitate de titular al dreptului asupra acestor marci, reclamanta exercita toate drepturile prevazute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, inclusiv acela de a interzice importul sau exportul sub acest semn. 

Cum in speta, insemnele folosite de parata sunt identice cu marcile reclamantei, iar produsele comercializate de parata fac parte din clasele de produse si servicii pentru care marcile reclamantei au fost inregistrate, rezulta ca faptele paratei reprezinta o incalcare a marcilor reclamantei, urmand a se dispune interzicerea comercializarii acestora sub sanctiunea platii unor amenzi cominatorii. Prin permiterea comercializarii de produse purtand fara drept insemne identice cu marcile inregistrate, care pot sa nu aiba intotdeauna calitatea produselor reclamantei, se aduce atingere imaginii si prestigiului acesteia.

Acoperirea unui prejudiciu devine astfel cu atat mai importanta, titularul marcii fiind pus in situatia de a acoperi o eventuala neincredere a consumatorilor in calitatea produselor sale. Forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta este intentia si rezulta atat din faptul ca parata, concurent pe aceeasi piata, este familiarizata cu legislatia in materie de proprietate intelectuala, cat si din faptul ca a fost verificata in repetate randuri de catre organele de politie, care au identificat de fiecare data produse purtand fara drept diferite marci, printre ele aflandu-se si cele apartinand reclamantei.

Prejudiciul este si el evident, rezultand din folosirea unor insemne identice cu marcile inregistrate, ceea ce nu numai ca ii ofera paratei un profit nejustificat, dar in egala masura, lipseste reclamanta de un castig pe care l-ar fi avut in conditiile in care nu ar fi avut loc faptele ilicite. Mai mult, renumele societatii are de suferit ca urmare a activitatilor paratei, care directioneaza in mod gresit consumatorii reclamantei spre alte produse, care nu corespund intotdeauna din punct de vedere calitativ cu produsele comercializate de catre aceasta. Intre parti nu exista niciun fel de legatura care sa ii permita paratei sa foloseasca marcile inregistrate in orice mod, iar astfel de legaturi create in mintea consumatorilor aduc atingere reputatiei reclamantei. 

Mai mult, folosirea unui insemn identic cu o marca inregistrata, fara acordul titularului acesteia, ii creeaza celui din urma prejudicii materiale si morale insemnate, care urmeaza sa fie recuperate de la persoanele responsabile de faptele ilicite savarsite. Aceste prejudicii sunt cu atat mai mari cu cat prezenta pe piata este mai importanta, fiind afectat beneficiul titularului marcii, atat prin castigurile nejustificate ale celui care savarseste actele care aduc atingere marcii, cat si prin pierderile de imagine suferite in urma actelor ilicite. 

Din cele 3 controale succesive ale organelor de politie, au fost identificate 843 de parfumuri Lacoste, 2029 parfumuri aflate la comercializare si confiscate. Aplicand ponderea parfumurilor Lacoste la totalul parfumurilor comercializare de parata, in numar de 197 972 bucati, rezulta un numar de 82 252 parfumuri Lacoste. Aplicand o valoare medie de vanzare a parfumurilor Lacoste de 50 Euro/ bucata, la totalul parfumurilor Lacoste comercializate, rezulta o valoare totala de 4.112.600 Euro. Potrivit cererii precizatoare, reclamanta a solicitat acordarea unui prejudiciu material minimal de 1% din prejudiciul calculat potrivit celor mentionate, echivalent a 41.126 Euro si un prejudiciu moral de aceeasi valoare.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 06.06.2010 (data postei) parata SC M.P. SRL, solicitand admiterea apelului si respingerea actiunii.

In motivarea cererii de apel, se arata ca hotararea atacata este practic nemotivata, deoarece reia aproape integral motivarea din cererea de chemare in judecata, ceea ce contravine dispozitiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civila.

Instanta de fond nu motiveaza temeiurile pentru care a fost admisa actiunea, de unde rezulta cuantumul prejudiciului. Fata de recunoasterile reclamantei la interogatoriu (intrebarea nr. 4 si 6), instanta avea indatorirea de a solicita probe suplimentare, pentru a verifica in ce masura actiunea reclamantei este intemeiata, nefacandu-se sub nici un aspect verificari cu privire la denumire, daca intre insemnele reclamantei si produsele gasite in depozitele paratei exista identitate sau asemanari de natura de a induce in eroare un consumator mediu. Instanta de fond nu a dat dovada de rol activ, contrar dispozitiilor art. 129 pct. 4 si 5 din Codul de procedura civila. 

Instanta a inlaturat nemotivat concluziile expertului, preferand sa admita precizarile reclamantei. Determinarea elementelor de calcul al cuantumului despagubirilor poate fi solicitata numai prin cererea de chemare in judecata, iar nu relevate cu ocazia discutarii probatoriului sau prin precizari depuse la termenul de judecata. Nu este suficient a se retine producerea unui prejudiciu material si/sau moral, ci trebuie dovedita si intinderea lui, ceea ce tribunalul a ignorat cu desavarsire erau tocmai elementele ce ar fi putut fi avute in vedere la determinarea cuantumului despagubirilor in cadrul actiunii in contrafacere.

Pe de alta parte, instanta nu a analizat sub nicio forma similaritatea marcilor, avand in vedere elementele extrinseci, ca modalitatea de folosire a semnului pe produse; nu analizat in ce masura produsele erau identice, modalitatea in care a fost folosita marca de catre parata, particularitatile produsului confiscate acesteia. Instanta nu a analizat aprecierea globala a riscului de confuzie in ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a marcilor aflate in conflict, nu a tinut seama de elementele lor distinctive sau dominante, instanta nu a avut in vedere factorii pertinenti in aprecierea perceptiei de ansamblu.
In drept, au fost invocate prevederile art. 242 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Legea nr. 84/1998, OUG nr. 100/2005. 

Pentru timbrarea cererii de apel, a fost stabilita suma de 3347 lei taxa judiciara de timbru si 5,3 lei timbru judiciar.

Prin incheierea de sedinta din 03.02.2010, a fost admisa cererea de acordare a ajutorului public judiciar si s-a dispus esalonarea platii taxei judiciare de timbru in 4 rate lunare egale, in suma de 837 lei fiecare, incepand cu data de 15.02.2010.

Intimata LACOSTE SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. 

La termenul din 04.02.2010, apelanta a formulat o cerere de suspendare a judecarii prezentului apel in temeiul art. 244 din Codul de procedura civila, fata de existenta dosarelor penale nr. 5013 /P/2005 si 925/P/2007, cerere care a fost respinsa ca nefondata fata de considerentele retinute in incheierea de sedinta de la acea data.

Pentru dovedirea motivelor de apel, apelanta a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, probe ce au fost respinse ca nefiind utile solutionarii apelului, pentru considerentele aratate in cuprinsul incheierii de sedinta de la data de 04.02.2010.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta, precum si a apararilor formulate de intimata, fata de ansamblul materialului probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:

In motivarea cererii de apel, se arata intr-un prim motiv de apel ca hotararea atacata este practic nemotivata, deoarece se reia aproape integral motivarea din cererea de chemare in judecata, ceea ce contravine dispozitiilor art.261 pct. 5 din Codul de procedura civila.
Cu privire la aspectul nemotivarii hotararii, Curtea retine ca o corecta motivare a unei hotarari nu presupune o motivare exhaustiva sau foarte elaborata, fiind necesar doar a se raspunde tuturor capetelor de cerere si apararilor formulate de parti, dar nu neaparat tuturor argumentelor subsumate unui motiv de drept sau de fapt invocat de reclamant sau unei aparari prezentate de parat, ci este suficient a se raspunde motivelor esentiale de fapt sau de drept sau apararilor esentiale invocate de parti.

Din studierea hotararii apelate, Curtea constata ca in nici un caz nu se poate retine o nemotivare a acesteia, aspectele invocate de apelanta urmand sa fie analizate in continuare in cadrul celorlalte motive de apel formulate de aceasta.

Intr-un al doilea motiv de apel, apelanta arata ca instanta de fond nu a dat dovada de rol activ, contrar dispozitiilor art.129 pct.4 si 5 din Codul de procedura civila. Aceasta, pe de o parte, deoarece, fata de recunoasterile reclamantei la interogatoriu (intrebarea nr. 4 si 6), instanta avea indatorirea de a solicita probe suplimentare, pentru a verifica in ce masura actiunea reclamantei este intemeiata, nefacandu-se sub nici un aspect verificari cu privire la denumire, daca intre insemnele reclamantei si produsele gasite in depozitele paratei exista identitate sau asemanari de natura de a induce in eroare un consumator mediu.

Pe de alta parte, instanta nu a analizat sub nicio forma similaritatea marcilor avand in vedere elementele extrinseci, ca modalitatea de folosire a semnului pe produse; nu a analizat in ce masura produsele erau identice, modalitatea in care a fost folosita marca de catre parata, particularitatile produsului confiscate acesteia. Instanta nu  a analizat aprecierea globala a riscului de confuzie in ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a marcilor aflate in conflict, nu a tinut seama de elementele lor distinctive sau dominante, instanta nu a avut in vedere factorii pertinenti in aprecierea perceptiei de ansamblu.

Curtea retine ca, in fapt, reclamanta LACOSTE SA, in temeiul certificatelor de inregistrare R 437000 din 25.04.1978 si R 437 001 din 25.04.1978, emise de OMPI, detine drepturi exclusive asupra marcilor Lacoste si “Crocodilul” pe teritoriul Romaniei. 

Curtea constata ca in mod corect a invocat prima instanta prevederile art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998, care se refera la folosirea de catre un tert a unor marci identice cu cele protejate pentru produse identice.

Cum in mod judicios a constatat prima instanta, riscul de confuzie este prezumat in ipoteza identitatii atat intre semnul folosit de tert si cel inregistrat ca marca de catre reclamant, cat si intre produsele sau serviciile tertului si cele ale reclamantului. Astfel, nu era necesara o analiza a existentei unui risc de confuzie, odata ce fusese constatata dubla identitate, intre insemne si produse, deoarece acest risc este prezumat de lege.

Cat priveste concluzia de existenta a acestei duble identitati, aceasta rezulta cu evidenta din analiza fotocopiilor produselor comercializate de parata, coroborat cu continutul celor doua adrese emise de politie cu ocazia controalelor din 21.03.2006 si respectiv 21.02.2007 (filele 11 si 12 dosar fond). Identitatea de produse (in sensul ca este vorba despre produse de parfumerie) rezulta din chiar raspunsul la intrebarea nr. 3 din interogatoriul propus de reclamanta pentru parata, astfel incat Curtea constata ca nu mai era necesara administrarea de probe suplimentare pe aspectul dublei identitati, contrar celor sustinute de apelanta, probele administrate fiind concludente in acest sens.

Se mai sustine de catre apelanta ca instanta de fond nu motiveaza temeiurile pentru care a fost admisa actiunea, si anume de unde rezulta cuantumul prejudiciului. Instanta a inlaturat nemotivat concluziile expertului, preferand sa admita precizarile reclamantei. Determinarea elementelor de calcul al cuantumului despagubirilor poate fi solicitata numai prin cererea de chemare in judecata, iar nu relevate cu ocazia discutarii probatoriului sau prin precizari depuse la termenul de judecata. Nu este suficient a se retine producerea unui prejudiciu material si/sau moral, ci trebuie dovedita si intinderea lui, ceea ce tribunalul a ignorat cu desavarsire erau tocmai elementele ce ar fi putut fi avute in vedere la determinarea cuantumului despagubirilor in cadrul actiunii in contrafacere.

Cu privire la aspectul determinarii cuantumului prejudiciului, Curtea retine ca in esenta nici apelanta nu contesta existenta unui prejudiciu, dar cea ce contesta este modul de calcul folosit de prima instanta.

 In mod corect a retinut tribunalul ca prejudiciul rezulta din folosirea unor insemne identice cu marcile inregistrate, ceea ce nu numai ca ii ofera paratei un profit nejustificat, dar in egala masura, lipseste reclamanta de un castig pe care l-ar fi avut in conditiile in care nu ar fi avut loc faptele ilicite. Mai mult, renumele societatii are de suferit ca urmare a activitatilor paratei, care directioneaza in mod gresit consumatorii reclamantei spre alte produse, care nu corespund intotdeauna din punct de vedere calitativ cu produsele comercializate de catre aceasta. Intre parti nu exista niciun fel de legatura care sa ii permita paratei sa foloseasca marcile inregistrate in orice mod, iar astfel de legaturi create in mintea consumatorilor aduc atingere reputatiei reclamantei. 

Mai mult, folosirea unui insemn identic cu o marca inregistrata, fara acordul titularului acesteia, ii creeaza celui din urma prejudicii materiale si morale insemnate, care urmeaza sa fie recuperate de la persoanele responsabile de faptele ilicite savarsite. Aceste prejudicii sunt cu atat mai mari cu cat prezenta pe piata este mai importanta, fiind afectat beneficiul titularului marcii, atat prin castigurile nejustificate ale celui care savarseste actele care aduc atingere marcii, cat si prin pierderile de imagine suferite in urma actelor ilicite.

Proba cu expertiza contabila administrata in cauza, a constatat, in baza actelor contabile ale paratei, un profit de 36,59 lei conform datelor din cele doua adrese emise de politie, dar lipsa unor vanzari de produse sub marca Lacoste evidentiate in actele contabile ale paratei. 

Or, este evident ca nu se poate pretinde reclamantei ca si probatio diabolica sa dovedeasca cu actele contabile ale paratei imprejurarea ca aceasta din urma comercializa produse contrafacute sub marca reclamantei, ci aceasta imprejurare de fapt rezulta din continutul celor doua adrese emise de politie. 

Dificultatea evaluarii unui prejudiciu, care este deopotriva material si moral, nu poate determina stergerea existentei unui astfel de prejudiciu si cu atat mai putin imputarea unei astfel de dificultati, in temeiul principiului sarcinii probei, in dauna reclamantei. 

Potrivit art. 14 din Ordonanta de urgenta nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala, la cererea partii vatamate, instanta judecatoreasca competenta va ordona persoanei care cu intentie a desfasurat o activitate de contrafacere sa plateasca titularului dreptului incalcat daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, in mod real, ca urmare a incalcarii savarsite. La stabilirea daunelor-interese instanta judecatoreasca va lua in considerare: a) toate aspectele corespunzatoare, cum ar fi consecintele economice negative, in special, pierderea castigului suferita de partea vatamata, beneficiile realizate in mod injust de catre persoana care a incalcat un drept de proprietate industriala protejat si, dupa caz, elemente, altele decat factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului incalcat; sau b) cu titlu de alternativa, atunci cand este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel putin suma redeventelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, daca persoana care a incalcat un drept de proprietate industriala protejat ar fi cerut autorizatia de a utiliza dreptul de proprietate in cauza.

Cand persoana care a incalcat un drept de proprietate industriala protejat a desfasurat o activitate de contrafacere, cu intentie, instanta judecatoreasca competenta poate sa ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile a fi prestabilite.

Rezulta ca legiuitorul a prevazut dificultatea evaluarii unui astfel de prejudiciu, permitand folosirea unor criterii indicate de reclamant, care sa fie supuse cenzurii instantei judecatoresti.

Curtea constata ca, fata de principiul disponibilitatii procesului civil, criteriul indicat de reclamanta in prezenta cauza nu incalca principii de ordine publica si nici alte norme de procedura civila sau de drept material, justificand si o logica interioara dedusa din raportarea la volumul de vanzari al paratei. Astfel, insusirea acestui mod de calcul de catre prima instanta nu este nici ilegal si nici netemeinic, in conditiile in care parata nu a indicat un alt mod de calcul si nu a adus critici concrete la adresa acestui mod de stabilire a prejudiciului, tinand cont de faptul ca instanta este obligata sa solutioneze cererea prin stabilirea in mod concret a unui cuantum al daunelor. 

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

 In ceea ce priveste timbrajul aferent cererii de chemare in judecata, Curtea constata ca, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, “in situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu. Executarea silita a hotararii se va efectua prin organele de executare ale unitatilor teritoriale subordonate Ministerului Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor bugetare”.

Astfel fiind, Curtea constata o diferenta de taxa de timbru ce a ramas neachitata de catre intimata-reclamanta, instanta de apel apreciind ca taxa aferenta acestei cereri de chemare in judecata este o taxa variabila, in functie de cuantumul obiectului cererii iar nu o taxa fixa, aceeasi taxa fiind stabilita si pentru timbrarea cererii de apel.

Astfel, Curtea o va obliga pe intimata-reclamanta sa achite suma de 6694 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru aferenta judecatii in prima instanta.

Sursa foto

Scrie un comentariu

* Nume:
* Email:
Website:
Mesajul tau:
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii
 

Piata Avocaturii

PeliFilip a oferit consultanta cu privire la fuziunea companiilor ce detin doua centre comerciale din Bucuresti

cf-pf

Casa de avocatura PeliFilip a oferit consultanta juridica grupului Anchor in proiectul de fuziune a companiilor din cadrul acestuia, care detin si opereaza Bucuresti Mall si Plaza Mall. Procesul a fost gandit ca o fuziune prin absorbtie, in care intregul patrimoniu Plaza Mall a fost transferat catre...

( 0 http://pro-legal.ro/pelifilip-a-oferit-consultanta-cu-privire-la-fuziunea-companiilor-ce-detin-doua-centre-comerciale-din-bucuresti/ )Citeste articolul

Like pe facebook pentru a ne urmari live pe wall-ul tau