Contractele de adeziune: principalele noutati aduse de Noul Cod Civil

Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, notiunea de „contract de adeziune” nu era definita ca atare in legislatie. Existenta acestui tip de contract nu era insa pusa sub semnul vreunei indoieli, fiind generalmente considerat ca, dupa cum ii spune si numele, contractul de adeziune este acel contract al carui intreg continut a fost prestabilit de catre una din parti si la care adera cealalta parte.

Practic, cu privire la acest tip de contract, se considera ca cealalta parte nu avea posibilitatea sa negocieze niciuna dintre clauzele contractului, ci putea fie sa accepte contractul, asa cum l-a pregatit cealalta parte, fie sa refuze incheierea contractului („take it or leave it”).

Prin urmare, in cazul in care partea era de acord sa incheie contractul, nu avea niciun cuvant de spus cu privire la clauzele acestuia ci adera pur si simplu la respectivul contract.

In Noul Cod Civil a fost prevazuta o definitie explicita pentru contractul de adeziune si, totodata, au fost reglementate anumite aspecte noi cu privire la acest tip de contract.

Astfel, potrivit Noului Cod Civil, contractul de adeziune este acel contract ale carui „clauze esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una din parti pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare.” (art. 1.175 NCC).

Reglementarea expresa a contractului de adeziune prin Noul Cod Civil a fost menita nu numai sa reglementeze formal existenta acestui tip de contract, ci si sa aduca anumite „imbunatatiri” cu privire la efectele acestui tip de contract, punctate mai jos.

1)                 Largirea sferei de contracte care pot fi calificate ca fiind de adeziune

Daca pana la Noul Cod Civil, in lipsa unei definitii explicite a contractului de adeziune, se considera ca este un astfel de contract doar acela ale carui clauze sunt in totalitate impuse de una din parti, conform Noului Cod Civil, un contract este calificat ca fiind de adeziune numai atata vreme cat clauzele sale esentiale au fost formulate de una din parti si acceptate ca atare, fara drept de negociere, de catre cealalta parte.

Aceasta precizare legislativa este foarte importanta deoarece, pana la intrare in vigoare a Noului Cod Civil, era destul de facila eschivarea de la calificarea unui contract ca fiind de „adeziune”. Astfel, spre exemplu, un furnizor de servicii, care detinea o pozitie de forta, putea simula o negociere la incheierea unui contract, impunandu-le clientilor sai toate elementele esentiale ale contractului (ex. pretul, cantitatea, calitatea, termenul de livrare, garantiile), dar creand, in acelasi timp, aparenta unor negocieri cu privire la unele aspecte nesemnificative din contract (ex. clauza de forta majora). In acest caz, daca cealalta parte invoca un caracter de „adeziune” al respectivului contract, furnizorul respectiv se apara foarte usor, facand dovada ca unele clauze au fost negociate de catre parti.

Dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, insa, o astfel de aparare din partea furnizorului nu mai are succesul scontat, in conditiile in care, potrivit Noului Cod Civil, un contract este calificat ca fiind de adeziune chiar daca anumite clauze minore ale contractului au fost negociate, atata timp cat elementele sale esentiale nu au facut obiectul negocierii.

 Atentie: Este important de stiut ca intr-un contract pot fi apreciate ca fiind clauze esentiale nu doar acele clauze care traseaza obiectul contractului (spre ex., clauze privind pretul si predarea bunului, dintr-un contract de vanzare-cumparare), ci si alte aspecte importante pentru partea care adera la contract (spre ex., garantiile care insotesc bunul vandut).

Sfat practic: Calificarea clauzelor esentiale dintr-un contract se face, de la caz la caz. De aceea, este important sa analizati foarte bine, inca de la inceput, care aspecte din contract sunt esentiale (determinante) pentru acesta si sa le supuneti negocierilor. Altfel, va expuneti unui risc major ca o instanta sa aprecieze ca respectivul contract este de adeziune (datorita lipsei de negociere a unor prevederi importante).

2)                Dovedirea caracterului de „adeziune” al contractului

Asa cum a fost aratat mai sus, potrivit Noului Cod Civil, un contract este considerat ca fiind de adeziune atunci cand „clauzele esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una din parti pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale.” Astfel:

• clauzele pot fi impuse ori redactate de una din parti atunci cand partea respectiva insasi a participat la semnarea contractului sau cand a fost reprezentata de altcineva (spre ex., brokerii sau agentii de asigurare care semneaza in nume propriu, dar pe seama societatii de asigurare)
• clauzele pot fi impuse/redactate de una din parti pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, adica clauzele contractului de adeziune sunt formulate (redactate) de altcineva, insa in concordanta cu dorinta partii din contractul de adeziune (spre ex., contractele de credit bancar pot fi redactate de avocat/notar, insa sunt considerate ca reprezentand vointa bancii)

3)        Largirea sferei persoanelor vizate de contractele de adeziune

Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, cand ne refeream la contracte de adeziune, ne raportam, de regula, la legislatia privind protectia consumatorului, adica, la acele contracte incheiate intre un comerciant sau o altfel de entitate (persoana juridica) si un consumator (persoana fizica), consumatorul fiind, asadar, cel vizat, in genere, de aceste contracte.

De altfel, exemplele clasice de contracte de adeziune erau: contractul de credit incheiat de catre o persoana fizica cu o banca, contractul de transport C.F.R. incheiat de un calator, abonamentul la radio si televiziune, abonamentul la serviciile de telefonie, contractul de furnizare a apei, gazului, electricitatii incheiat de catre o persoana fizica etc.

Dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, insa, contractele de adeziune nu mai vizeaza doar consumatorii (si anume, persoanele fizice, care incheie contractele cu interese non-comerciale), ci orice persoana fizica/juridica.

4)        Principiul interpretarii contractului de adeziune impotriva partii care l-a propus

La interpretarea contractelor de adeziune, trebuie sa distingem intre doua (2) situatii:

(a)              contractele de adeziune incheiate de o persoana juridica cu consumatorii

si

(b)              contractele de adeziune incheiate intre doua persoane juridice

In ipoteza de la lit.(a) – contracte de adeziune incheiate cu consumatorii, clauzele neclare ale contractul de adeziune se interpreteaza intotdeauna in favoarea consumatorului (deci impotriva comerciantului care l-a propus), in conformitate cu legislatia speciala in vigoare privind protectia consumatorul.

In ipoteza (b), adica in cazul existentei unor clauze neclare in contractul de adeziune incheiat intre doi comercianti, se vor aplica mai intai regulile generale de interpretare a contractului, iar in cazul in care, si dupa aplicarea acestor reguli, contractul ramane neclar, acesta se va interpreta impotriva celui care l-a propus. Cu alte cuvinte, daca o prevedere dintr-un astfel de contract nu este clar formulata, iar regulile generale de interpretare a contractelor nu sunt suficiente pentru a clarifica sensul respectivei prevederi, atunci aceasta se va interpreta in favoarea partii care a aderat la acel contract fara sa fi putut negocia clauza deja prestabilita de cealalta parte.

Citeste si…

“Cand, cum si cat de mult poate judecatorul sa intervina intr-o clauza penala?“

“Termene – limite esentiale pentru creditori in cadrul procedurii insolventei“

“Punerea in intarziere a debitorului: ce inseamna si la ce foloseste“

Sursa foto