Conditiile acordarii in apel de dobanzi, penalitati de intarziere si actualizarea cu rata inflatiei

Prin Decizia comerciala nr.35 din 21.01.2007, Curtea de Apel Bucuresti a statut ca in apel se pot cere dobanzi, penalitati de intarziere, actualizarea in functie de rata inflatiei, daca s-au ivit dupa darea hotararii primei instante si daca acordarea acestor despagubiri a fost ceruta in mod procedural legal prin actiunea formulata de reclamanta la prima instanta.

Totodata Curtea a retinut ca in apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi. Daca solicitarea acordarii dobanzilor, penalitatilor de intarziere si a actualizarii valorii pretentiilor in raport cu rata inflatiei s-a facut in conditii procedurale legale pentru prima data in apel, aceasta constituie o cerere noua, inadmisibila.

Mai jos, pe larg, textul Deciziei comerciale nr.35 din 21.01.2007 a Curtii de Apel Bucuresti:

“Prin cererea inregistrata in data de 22.04.2005 la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, reclamanta S.C. “A. C.” S.A. a chemat in judecata pe parata “P.” Sector 4, solicitand sa fie obligata aceasta la plata sumei de 5.502.600.110 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de constructii efectuate, ramasa neachitata, cu cheltuieli de judecata. 

Prin sentinta comerciala nr.4111 pronuntata in data de 07.10.2005 in dosarul nr.2278/2005 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins, ca neintemeiata, actiunea reclamantei. 

Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta a sustinut imbogatirea fara justa cauza a paratei prin neplata lucrarilor si a solicitat obligarea paratei si la plata penalitatilor de intarziere contractuale – acestea urmand sa fie executate de executorul judecatoresc, precum  si indexarea sumei pentru perioada in care s-a intarziat plata, de la data scadentei pana la data platii efective. Intrucat modificarea cererii a avut loc dupa momentul prevazut de art.132 Cod procedura civila si chiar dupa incheierea dezbaterilor, tribunalul nu a analizat completarea cererii in sensul aratat, aceasta nefacand obiectul dezbaterilor contradictorii. 

Pe fondul cauzei s-a aratat de catre tribunal ca in baza contractelor incheiate intre parti, al caror istoric este prezentat in adresa nr.801/10.11.2004, reclamanta a realizat in beneficiul paratei lucrari de constructii, reparatii si modernizari. 

Dintre acestea, pe langa lucrarile receptionate de parata necontestate si achitate, sunt si o serie de alte lucrari a caror contravaloare o constituie obiectul cauzei si despre care reclamanta sustine ca au fost considerate, ca necesare, de catre D. I. Sector 4, proiectant si consultant, fiind stabilite prin dispozitiile de santier. Pentru aceste lucrari reclamanta a depus borderouri si situatiile lucrarilor, dispozitii de santier semnate de dirigintele de santier si de alte persoane din cadrul paratei, de proiectant si consultant, situati de plata, dar a recunoscut ca pentru ele nu s-au intocmit acte aditionale la contractele partilor, achiesand astfel la apararea paratei in sensul ca lucrarile respective nu au format obiectul unui contract al partilor. 

Chiar daca s-ar accepta ca lucrarile in discutie au fost efectiv realizate, ca necesitatea lor a aparut pe parcursul executarii contractelor  sau ca parata beneficiaza de ele, nu exista, totusi un contract/act aditional prin care parata sa fi solicitat sau recunoscut lucrarile respective. 

Dispozitiile de santier semnate de directorul de santier din cadrul paratei, recunoasterea necesitatii si contravalorii lucrarilor de catre directorul de investitii din primaria-parata nu cuprind acordul acesteia din urma la realizarea lucrarilor, singurul abilitat sa angajeze patrimoniul paratei fiind primarul. 

In lipsa unui raport contractual intre parti cu privire la realizarea lucrarii suplimentare reclamanta nu are la dispozitie calea unei actiuni intemeiate pe raspunderea contractuala cum este cea in speta, dat fiind ca in motivarea actiunii s-a notat ca lucrarile s-au efectuat in baza unor contracte ale partilor, indicandu-se drept temei dispozitiile art.969 Cod civil, cererea neputand fi calificata altfel decat cu incalcarea principiului disponibilitatii. 

Impotriva acestei sentinte reclamanta S.C. “A. C.” S.A. a declarat apel, solicitand sa se dispuna schimbarea in tot a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii si, in consecinta, a obligarii paratei la plata debitului, indexat la zi, a penalitatilor de intarziere si a dobanzilor legale, cu cheltuieli de judecata. 

In motivarea apelului s-a aratat, in esenta, ca prin hotararea atacata tribunalul in mod gresit a schimbat natura litigiului si a nesocotit in totalitate probatoriile administrate. Astfel, la judecata in prima instanta, parata nu a formulat intampinare, iar in raport cu proba cu inscrisuri si interogatoriu administrata de reclamant si recunoasterea scrisa a paratei ca lucrarile neplatite au fost efectuate si receptionate, deci insusite si folosite, nu s-a mai solicitat proba cu expertiza. 

Tribunalul a apreciat in mod gresit ca din moment ce nu exista contract scris intre parti cu privire la lucrarile suplimentare nu se puteau invoca dispozitiile art.969 Cod civil si promova actiunea intemeiata pe raspunderea contractuala. 

Or, procesul-verbal de receptie inregistrat sub nr.25993 din 20.10.2004 este semnat de comisia de receptie constituita de parata  “P.” Sector 4 si, mai mult, este aprobat cu semnatura si stampila primarului. Prin acest document se atesta efectuarea tuturor lucrarilor suplimentare a carui contravaloare s-a solicitat prin actiune si, implicit, faptul ca acestea au fost convenite legal. 

Contractul se poate incheia si verbal, nu numai in scris, iar reclamanta a probat cu inscrisuri existenta raporturilor contractuale. Astfel au fost incheiate contracte de antrepriza intre parti, iar ca o prelungire a acestora, lucrarile suplimentare s-au facut in baza dispozitiilor de santier scrise, semnate de dirigintele de santier al paratei, numit de catre primar, iar conform uzantelor comenzile urmate de executare au valoare de conventie. Existenta raporturilor contractuale si in privinta lucrarilor suplimentare nu se dovedeste exclusiv prin eventuale acte aditionale, rezultand si din raspunsurile paratei la interogatoriu si adresele emise de aceasta sub nr.14695/05.06.2005 si 880/24.05.2004 prin acestea din urma recunoscandu-se fara dubiu ca sumele pretinse sunt datorate pentru lucrari contractate, receptionate si folosite . 

Pe de alta parte, prin concluziile scrise formulate la prima instanta reclamanta a solicitat si plata penalitatilor de intarziere prevazute in contract care vor fi calculate la zi. 

Intimata-parata a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat. 

In acest sens intimata a sustinut ca pentru efectuarea si plata lucrarilor suplimentare, trebuiau incheiate acte aditionale la contractele partilor, parata nu poate fi angajata decat de primar, lucrarile suplimentare nu pot fi considerate lucrari necesare iar plata lor nu se poate face in lipsa unor documente justificative valabile. 

In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si la cererea apelantei, proba cu expertiza tehnica, avand ca obiective stabilirea lucrarilor suplimentare si a valorii acestora, cauza efectuarii lor, daca au avut caracter necesar si daca sunt receptionate si utilizate de parata. 

La termenul de la 07.12.2006 apelanta a depus la dosar o nota de calcul a penalitatilor si dobanzilor solicitate prin cererea de apel, in suma de 2.354.621.116 lei respectiv 1.000.777.374,13 ROL pentru perioada 29.11.2004 – 31.10.2006, cu privire la care a timbrat corespunzator. 

Fata de acestea, analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, Curtea a retinut urmatoarele: 

Intre partile in litigiu au fost incheiate contractele nr.26807/24.10.2003, 3329/10.05.2004 si 15467/18.06.2004 in baza carora reclamanta a efectuat lucrari de constructii, reparatii si modernizare in beneficiul paratei, la Piata “P”. Valoarea lucrarilor efectuate in concret a fost, in total, de cca. 20.580.294.023 ROL pe care parata a achitat-o partial, doar in limita valorii lucrarilor prevazute in contractele incheiate, ramanand un rest de plata in suma de 543.194 RON, a carui achitare a fost refuzata de parata pe motiv ca ar privi lucrari suplimentare pentru care trebuia sa se incheie acte aditionale la contractele de antrepriza. 

Or, respectivele lucrari suplimentare au fost efectuate in legatura cu lucrarile angajate in baza contractelor de antrepriza incheiate de parti, necesitatea realizarii lor operand in cadrul executarii acestor contracte si au fost efectuate in baza  dispozitiilor de santier emise de dirigintele de santier numit de catre parata, semnate si de proiectant si reprezentantul paratei. Potrivit concluziilor expertizei efectuate in cauza lucrarile respective erau necesare chiar in raport cu contractele incheiate intre parti si formularele anexa la Ordinul nr.1014/2001 privind posibilitatea unor lucrari neprevazute care, daca nu se pot elimina devin necesare. 

In aceste conditii nu se poate considera ca lucrarile respective s-ar afla in afara contractelor de antrepriza incheiate intre parti. 

Oricum lucrarile s-au efectuat la comanda scrisa a dirigintelui de santier, a reprezentantului paratei, cu privire la care reclamanta a procedat la executare, ceea ce inseamna conventie. Existenta raporturilor contractuale intervenite in fapt si cu privire la lucrarile suplimentare nu se poate justifica doar prin incheierea unor acte aditionale. Incheierea in forma scrisa a contractului nu este obligatorie ad validitatem ci doar ad probationem iar dovada in acest sens s-a putut face, dupa cum a rezultat anterior si prin alte inscrisuri. 

Prin urmare parata datoreaza reclamantei si plata lucrarilor suplimentare efectuate de aceasta si receptionate de parata prin reprezentantul legal, sentinta primei instante, in sens contrar, fiind netemeinica si nelegala. Referitor insa la cuantumul sumei pretinse cu acest titlu potrivit expertizei acesta este de 543.194 RON, iar nu de 550.260,01 RON cat a solicitat reclamanta prin actiunea formulata, care, in consecinta, va fi admisa doar in parte. 

In ceea ce priveste solicitarea de catre apelanta a dobanzilor, acestea nu au fost cerute in mod procedural legal prin actiunea reclamantei si in consecinta nu au constituit obiectul acesteia sau al judecatii in prima instanta. Or, potrivit art.294 alin.1 Cod procedura civila, in apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi. Acelasi aspect intervine si in cazul actualizarii debitului in raport cu indexarea si al penalitatilor de intarziere solicitate de apelant. La judecata in prima instanta reclamanta si-a completat cererea cu privire la acestea dar in mod  tardiv astfel ca tribunalul a retinut in mod intemeiat ca cererile in sensul respectiv nu constituie obiectul cauzei. In cazul in care la judecata in apel, prin motivele de apel s-ar fi dovedit ca in mod gresit nu s-au avut in vedere cererile respective de catre tribunal, admiterea apelului ar fi insemnat desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare  potrivit art.297 alin.1 Cod procedura civila. In raport cu cele  aratate anterior, cererea privind indexarea si penalitatile de intarziere echivaleaza tot cu o cerere noua, formulata in apel contrar dispozitiilor art.294 alin.1 Cod procedura civila. Potrivit art.294 alin.2 Cod procedura civila in apel se pot cere dobanzi, etc., dar ivite dupa darea hotararii primei instante. Or, in speta, indexarea si penalitatile de intarziere nici nu au constituit obiectul judecatii in prima instanta. 

Avand in vedere considerentele aratate, Curtea in baza art.296 Cod procedura civila a admis apelul, a schimbat in tot sentinta apelata admitand in parte actiunea reclamantei in sensul obligarii paratei la plata catre reclamanta a sumei de 548.194 lei, reprezentand contravaloarea lucrari de constructii suplimentare, a respins cererile apelantei privind indexarea debitului si obligarea intimatei-parate la plata penalitatilor de intarziere precum si a dobanzii legale, ca neintemeiate si a obligat intimata la plata catre apelanta a sumei de 34.293,60 lei cheltuieli de judecata in fond si apel, in raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila.”