Stabilind un mod de incetare a contractelor de munca pentru un intreg colectiv, in afara cauzelor expres si limitativ prevazute de legislatia muncii, angajatorul a creat o institutie hibrida prin care dispune concedierea atat ca urmare a reorganizarii unitatii angajatoare, cat si ca urmare a nepromovarii testarii organizate in vederea evaluarii profesionale.
Ca efect al aplicarii directe in dreptul intern a jurisprudentei C.E.D.O., in speta a cauzei Stefanescu contra Romaniei, pentru aceleasi argumente retinute in aceasta cauza, angajatorul era obligat sa-l reintegreze pe contestator pe functia si postul avute anterior concedierii, chiar in conditiile desfiintarii directiei in care activa acesta si a fostului minister.
Decizia nr. 5660/R din 15 octombrie 2009
Prin sentinta civila nr.2065/12.03.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea precizata formulata de contestatorul C.I. in contradictoriu cu parata C.; a anulat dispozitia nr.64/25.02.2008 emisa de intimata si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara prin reintegrarea contestatorului in postul si functia detinute anterior concedierii; a obligat intimata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; a luat act ca reclamantul a renuntat la judecata capatului de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca aferent anului 2008; a obligat intimata la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei in functia de economist marketing, in baza contractului individual de munca inregistrat cu nr.453/1.01.1995. Ulterior, prin acte aditionale la contractul individual de munca au fost modificate elemente esentiale ale acestuia, din data de 1.06.1995, salariatul indeplinind functia de director al Departamentului Euro Info Center.
Prin Decizia nr.47/10.05.1999 incepand cu data de 01.06.1999, contestatorul a fost numit in functia de asistent al Presedintelui C. si a incheiat un nou contract individual de munca cu nr.1231/01.12.1999 pentru noua functie. Principalele atributii ale acestuia sunt prevazute in fisa postului, depusa la dosar, semnata de acesta la data de 22.03.2006.
Prin Dispozitia nr.64/25.02.2008 s-a decis incetarea contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 24.03.2008, in baza art.61 lit. d) din Codul Muncii si art.63 al.2 si art.73 al.1 din Codul Muncii, precum si art.74 al.2 din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national 2007-2010, pentru necorespundere profesionala.
A constatat tribunalul ca, asa cum rezulta din continutul dispozitiei contestate, masura respectiva s-a dispus in baza Procesului-verbal de evaluare a angajatilor C. din data de 7.02.2008, precum si in baza adresei nr.323 din data de 21.02.2008 de raspuns la contestatiile depuse.
Dispozitia contestata concretizeaza o masura de concediere pentru motive care tin de persoana salariatului, in conditiile art.61 lit. d) Codul muncii. Potrivit acestor dispozitii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
S-a retinut ca necorespunderea profesionala reprezinta o imprejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce ori este apta sa conduca la obtinerea unor performante profesionale mai scazute decat cele pe care, in mod rezonabil, angajatorul este indrituit a le astepta de la salariat si presupune necunoasterea regulilor specifice unei functii, meserii sau profesii. De aceea angajatorul trebuia sa probeze fapte obiective sau repetate de natura sa evidentieze astfel de carente profesionale, delimitandu-se in acest mod, de neindeplinirea accidentala, dar culpabila a obligatiilor de serviciu, situatie in care poate interveni concedierea disciplinara.
Fiind o cauza de incetare a contractului neimputabila salariatului, concedierea pentru necorespundere profesionala presupune anumite obligatii ale angajatorului, printre care, potrivit art.63 alin.2 Codul muncii si pe aceea de evaluare prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern.
S-a statuat ca in temeiul art.77 din Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesionala, cu respectarea procedurii de evaluare prealabila, stabilita prin prezentul contract colectiv de munca.
Astfel, evaluarea salariatului pentru necorespundere profesionala se face de catre o comisie numita de catre angajator. Din comisie va face parte si un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al carui membru este salariatul in cauza.
Comisia va convoca salariatul si ii va comunica acestuia in scris, cu cel putin 15 zile inainte: a) data, ora exacta si locul intrunirii comisiei; b) modalitatea in care se va desfasura examinarea.
Examinarea va avea ca obiect activitatile prevazute in fisa postului salariatului in cauza.
In cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai in masura in care salariatul in cauza a facut obiectul formarii profesionale in respectiva materie.
Necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe.
In cazul in care salariatul isi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul ii va asigura, in limitele disponibile, un alt loc de munca. In situatia in care nu dispune de astfel de posibilitati, angajatorul va apela la autoritatea publica locala pentru ocuparea fortei de munca, in vederea solutionarii.
In urma examinarii, daca salariatul este considerat necorespunzator profesional de catre comisie, acesta are dreptul de a contesta hotararea comisiei in termen de 10 zile de la comunicare. Daca salariatul nu a formulat contestatia in termenul prevazut la alin.(8) sau daca dupa formularea contestatiei si reexaminarea hotararii comisiei, aceasta este mentinuta, angajatorul poate emite si comunica decizia de desfacere a contractului individual de munca al salariatului, pentru motive de necorespundere profesionala. Decizia astfel emisa va contine rezultatul cercetarii prealabile a salariatului in cauza.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a constatat ca incetarea contractului de munca nu s-a facut in conditiile de legalitate si temeinicie prevazute de Codul muncii.
Astfel, concedierea contestatorului a intervenit ca urmare a unei evaluarii a intregului personal al C., de la directori la soferi sau personalul necalificat, evaluare ce nu a fost determinata de constatarea unor performante scazute in activitatea acestora, fapt demonstrat de lipsa unui raport sau a unei sesizari in acest sens, sesizare care sa determine inceperea procedurii prealabile de evaluare a salariatilor.
In fapt, la baza procedurii de evaluare a intregului personal a stat Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere si Decizia nr.12 din data de 17.01.2008 privind constituirea comisiei de evaluare a personalului C., aceasta din urma fiind adoptata ca urmare a primei decizii, asa cum rezulta din continutul actelor depuse la dosar.
Prin Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere, printre altele, a fost aprobata o noua organigrama, fara a se face vorbire de o eventuala necorespundere profesionala a salariatilor si implicit a contestatorului.
Din probele administrate in cauza, instanta de fond a constatat ca evaluarea intregului personal a fost determinata de aprobarea acestei organigrame, conducerea stabilind testarea in masa a personalului cu scopul pastrarii in cadrul noii structuri doar a celor care erau admisi in urma evaluarii astfel organizate. In acest sens, trebuie retinut ca prin Dispozitia nr.21/28.01.2008 s-a decis desfiintarea structurilor de personal prevazute in organigrama valabila pana la data de 15.01.2008, iar prin Decizia nr.2/15.01.2008 a fost aprobata o noua organigrama si implementarea unei noi structuri de personal. Dar aceasta “implementare” s-a facut, asa cum rezulta din chiar continutul dispozitiei respective, prin evaluarea in masa a personalului, urmand sa-si continue activitatea in functie de pregatirea profesionala. Prin dispozitia respectiva, angajatorul stabileste un mod de incetare a contractelor de munca pentru un intreg colectiv, in afara cauzelor expres si limitativ prevazute de legislatia muncii, creand o institutie hibrida prin care dispune concedierea atat ca urmare a reorganizarii unitatii angajatoare, cat si ca urmare a nepromovarii testarii organizate in vederea evaluarii profesionale.
Faptul ca s-a incercat concedierea salariatilor pentru necorespundere profesionala, nu ca urmare a unor deficiente de pregatire constatate in activitatea acestora, ci ca urmare a unei reorganizari interne rezulta si din Regulamentul de evaluare adoptat in urma stabilirii noii organigrame si in scopul “implementarii” acesteia, asa cum expres s-a aratat prin Dispozitia nr.21/28.01.2008.
Astfel, in Regulamentul de evaluare la art.8 si 9 se arata ca “organigrama aprobata de Colegiul de Conducere al C. in data de 15.01.2008 in temeiul dispozitiilor Legii nr.335/2007 si Statutului Camerei de Comert si Industrie a Romaniei aprobata in Adunarea Generala din 27.12.2007, are in schema 114 salariati distribuiti pe Directii si respectiv birouri. Mentinerea ca angajat al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei pentru fiecare salariat impune realizarea unui punctai minim de 1/2 din 10 puncte prevazute in subiectele 1.2,3.”
S-a stabilit totodata, ca evaluarea a fost organizata pentru a stabili care salariati urmau a fi concediati ca urmare a adoptarii noii organigrame cu 114 posturi, dar concedierea nu se facea in conditiile art.65 Codul muncii, ci pentru motive ce tineau de persoana salariatului.
In aceste conditii, instanta de fond a constatat ca motivul concedierii nu a fost necorespunderea profesionala, ci reorganizarea structurilor functionale ale intimatei.
Aceleasi aspecte rezulta si din modul in care intregul personal a fost convocat in vederea evaluarii profesionale, fiind facuta o convocare colectiva pentru toti salariatii cu functii de executie prezentate in organigrama anexata.
Desi Contractul colectiv de munca prevede ca salariatul va fi convocat si i se va comunica in scris, cu cel putin 15 zile inainte data, ora exacta si locul intrunirii/comisiei, modalitatea in care se va desfasura examinarea, convocarea colectiva facuta prin dispozitia din 17.01.2008, nu respecta aceasta cerinta. Din continutul acesteia nu rezulta care este modalitatea in care se va desfasura examinarea, angajatorul multumindu-se sa arate ca “se va realiza prin metode specifice conform Codului muncii, Contractului Colectiv de Munca la nivel national”.
Tribunalul a constatat ca salariatul nu a fost convocat cu respectarea prevederilor prevazute de Contractul Colectiv de Munca la nivel national, prin neprecizarea modalitatii in care urma sa se faca evaluarea, dispozitiile in acest sens fiind prevazute tocmai pentru protejarea drepturilor salariatului, inclusiv dreptului la aparare si inlaturarea unor abuzuri din partea angajatorului.
Aceste abuzuri sunt evidente in cauza, efectuandu-se evaluarea colectiva a salariatilor, sub sanctiunea desfacerii contractului de munca, asa cum este prevazut expres in ultima fraza a convocarii.
Potrivit dispozitiilor mai sus aratate din Contractul colectiv de munca la nivel national, examinarea putea avea ca obiect activitatile prevazute in fisa postului salariatului in cauza. Angajatorul, care avea sarcina probei, potrivit art.287 Codul muncii si obligatia de a depune la dosar pana la prima zi de infatisare toate actele necesare solutionarii cauzei, nu a facut dovada ca testarea contestatorului, in particular, a respectat cerintele mentionate. in acest sens, prima instanta a constatat ca s-a depus la dosar rezultatul evaluarii, fara a fi anexate inscrisuri din care sa rezulte motivul respingerii contestatiei. Pe de alta parte, obiectul evaluarii nu s-a raportat strict la activitatile prevazute in fisa postului salariatului in cauza care a fost semnata la data de 22.03.2006, iar unele din intrebarile din chestionar au avut in vedere noua organigrama implementata in 2008, fara modificarea corespunzatoare a fisei postului contestatorului la nivelul anului 2008.
Necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe, potrivit art.77 din Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Angajatorul nu a oferit in nici un fel dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale din partea salariatului, motiv pentru care masura concedierii acestuia nu este doar nelegala, ci si netemeinica.
In acest sens, trebuia subliniat faptul ca nu a existat un raport anterior in sensul unor carente profesionale ale salariatului, iar evaluarea s-a facut in mod colectiv in scopul concedierii salariatilor care nu se mai regaseau in noua organigrama.
Mai mult, asa cum rezulta din evaluarile anuale anterioare ale salariatului, pentru anii 2003, 2005 si 2006, acesta a obtinut calificative foarte bune, fara a se constata o scadere a nivelului profesional.
S-a considerat ca potrivit art.64 alin.1 si 2 Codul muncii, in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art.56 lit. f), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea sa profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin.(1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
Intimata nu a depus la dosar dovezi in sensul ca nu existau locuri de munca vacante in cadrul acesteia, desi instanta a acordat mai multe termene pentru administrarea probei cu acte si a solicitat toate actele care au stat la baza deciziei de concediere.
Mai mult, sustinerea intimatei in sensul ca nu existau locuri de munca vacante este contrazisa de anunturile publicate chiar in perioada imediat anterioara concedierii contestatorului, in sensul ca, urmau sa se faca noi angajari pe diverse posturi, din care unele ar fi putut fi compatibile cu pregatirea salariatului concediat.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta de fond a constatat ca decizia de concediere este atat nelegala, cat si netemeinica, motiv pentru care, in baza art.76 si 78 Codul muncii, a anulat-o si ca urmare a repunerii paratilor in situatia anterioara actului nul, a dispus reintegrarea contestatorului in postul si functia detinute anterior emiterii deciziei si a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii pana la efectiva reintegrare.
In baza art.246 Cod procedura civila, vazand pozitia contestatorului exprimata prin cererea formulata la data de 12.03.2009, instanta a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca aferent anului 2008.
In temeiul art.274 C.pr.civ., constatand culpa procesuala a intimatei, instanta a admis si cererea avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu de avocat in cuantum de 3000 lei, potrivit chitantei depuse la dosar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal intimata C., criticand-o pentru nelegalitate. Invocand temeiurile de modificare prevazute de art.304 pct.4 si 9 Cod pr.civ., recurenta sustine in esenta, ca prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si ca hotararea pronuntata de aceasta s-a realizat cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Se arata in dezvoltarea recursului formulat ca prima instanta a nesocotit continutul in date al inscrisurilor anexate cauzei, ce atesta ca structura denumita “Centrul Euro Info si Integrare Europeana” prevazuta in organigrama intimatei pana in anul 2007, nu se mai regaseste in organigrama sa, aprobata la 15.01.2008. Se invoca astfel ca acest departament a fost desfiintat, fiind un proiect cu durata determinata, neexistand astfel nici postul de Director al acestei Directii, iar grila de salarizare a fost modificata. Drept urmare, considera recurenta, netemeinic si nelegal a dispus tribunalul reintegrarea contestatorului pe postul si in functia detinuta anterior concedierii, cu salariul corespunzator acelui post, in conditiile in care aceasta reintegrare nu mai este posibila.
Or, se apreciaza prin recursul declarat ca in sistemul Codului muncii, potrivit art.78, reintegrarea in munca trebuie sa aiba loc in aceeasi functie si nu alternativ. In atari conditii, nu trebuie neglijat, in sustinerea recurentului ca anterior ramanerii definitive a unei hotarari se pot ivi situatii cum este si cea incidenta in speta de fata in masura sa impiedice reintegrarea salariatului in munca, sens in care este necesar sa se clarifice acest aspect de catre instanta de judecata, respectiv modul in care trebuie sa se procedeze in ceea ce priveste reintegrarea.
Arata recurenta ca practic instanta trebuie sa constate, ca in conditiile in care decizia de incetare initiala a contractului de munca, decizie ce a format obiectul conflictului de drepturi, este nelegala si netemeinica, cum a statuat de altfel prima instanta, nu mai poate fi executata sub aspectul reintegrarii in munca, intervenind, in timpul judecarii cauzei, un alt temei legal de incetare de drept a contractului de munca.
Sustine totodata recurenta ca incetarea contractului de munca s-a realizat cu respectarea conditiilor de legalitate si temeinicie impuse de Codul muncii, respectiv art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul muncii. Se arata astfel, ca textul de lege nu impune ca o conditie pentru demararea evaluarii unui salariat aceea a existentei unui raport sau a unei sesizari privitoare la performantele scazute in activitate ale angajatului, sesizare care sa determine eventual declansarea procedurii prealabile de evaluare.
Dimpotriva, legea prevede doar conditia existentei unei evaluari prealabile a salariatului, conditie indeplinita fata de salariatul din prezenta cauza tocmai prin emiterea Deciziei nr.2/15.01.2008 a Colegiului de Conducere si a Deciziei nr.12/17.01.2008 privind constituirea Comisiei de evaluare a personalului C.. Raportat la continutul in date al inscrisurilor anexate cauzei si dispozitiile normative incidente, art.61 lit. d) Codul muncii, conchide recurenta ca a realizat o evaluare prealabila profesionala, iar obtinerea mediei de 5,5 puncte la testul de evaluare profesionala este de natura a justifica masura concedierii pentru necorespundere profesionala dispusa prin decizia contestata in speta dedusa judecatii.
Intimatul-contestator a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.
Nu s-au solicitat probe noi in calea de atac a recursului.
Examinand sentinta civila atacata, sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept incidente in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei motivari a deciziei.
Intr-un prim motiv de recurs, recurenta apreciaza (invocand dispozitiile art.304 pct.4 Cod pr.civ.), ca Tribunalul Bucuresti, dispunand anularea masurii de concediere si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii ar fi depasit atributiile conferite de lege autoritatii judecatoresti, intrucat postul respectiv nu ar mai exista in organigrama sa la data de 15.01.2008.
Curtea noteaza insa ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata pentru acest motiv atunci cand instanta savarseste un exces de putere, adica atunci cand fie ca pronunta o hotarare fara nici o competenta in acea materie, fie si atunci cand ea savarseste orice act de procedura in afara prerogativelor recunoscute instantelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteza este realizata atunci cand exista o incursiune a autoritatii judecatoresti in sfera autoritatii executive sau legislative, asa cum este consacrata de Constitutie.
Acest motiv de recurs nu subzista in cauza.
In aceste limite, recurenta invoca faptul ca nu i se poate imputa angajatorului vreo vina daca dintr-un motiv obiectiv, avand o cauza reala si serioasa nu se poate conforma dispozitiei instantei de reintegrare a contestatorului in functia avuta anterior concedierii. Desi, instanta sustine recurenta, a dispus anularea concedierii dispusa de aceasta ca nelegala si netemeinica, nu mai putea insa hotari reincadrarea in functie pe acelasi post daca intre momentul concedierii si cel al pronuntarii hotararii, contractul individual de munca a incetat de drept pe un alt temei, fara legatura cu persoana salariatului.
Or, dispozitia instantei de reintegrare a contestatorului in functia detinuta anterior concedierii, ca efect al anularii deciziei de concediere nu echivaleaza cu o imixtiune a instantei in sfera altei autoritati in stat, executiva sau legislativa, asa cum este consacrata de Constitutie. Aceasta dispozitie pune eventual problema cenzurarii hotararii instantei de fond din perspectiva art.304 pct.9 Cod pr.civila, aspect ce va fi analizat in cadrul motivului doi de recurs.
In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecatii sau cand recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o gresita interpretare.
Aceasta critica de recurs nu este intemeiata. Prima instanta a realizat o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor art.78 Codul muncii incidente in cauza, intrucat in materia litigiilor de munca, instantele judecatoresti nu pot decat sa se conformeze dispozitiilor imperative ale Codului muncii, printre care se regaseste si textul precitat.
In situatia in speta, instantei de judecata ii este imposibil sa stabileasca modalitatea concreta, efectiva, in care trebuie pusa in executare dispozitia de reintegrare a intimatului-contestator, in primul rand pentru ca atributii in acest sens are doar angajatorul, prin reprezentantii sai si in al doilea rand, deoarece aceasta institutie face parte din categoria organelor puterii executive (situatie in care nici o instanta nu poate realiza mai mult decat ii permite legea – respectiv art.78 alin.2 Codul muncii), caci ar insemna sa isi depaseasca atributiile si sa intre in domeniul altei puteri de stat, ceea ce de altfel sustine si recurenta ca nu ar fi posibil, prin invocarea art.304 pct.4 Cod pr.civ.
Dificultatile invocate de recurenta in ce priveste punerea in executare a dispozitiei de reintegrare nu sunt reale, ci doar aparente, intrucat la o interpretare riguroasa a art.78 alin.2 Codul muncii rezulta ca acest text reprezinta aplicatiunea in domeniul dreptului muncii a unuia dintre principiile din materia nulitatii efectelor actelor juridice civile, potrivit cu care partile trebuie puse in situatia anterioara emiterii actului juridic nul, ca si cum acest act nu ar fi existat niciodata.
Or, tocmai aceasta a dispus prima instanta ca efect al anularii deciziei contestate, respectiv repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului juridic nul, prin reintegrarea contestatorului pe postul si functia detinuta anterior concedierii, neavand relevanta pe acest aspect desfiintarea structurii in care figura contestatorul din organigrama de la data de 15.01.2008.
Sub acest aspect, se impune a se retine si incidenta in cauza a jurisprudentei C.E.D.O., in concret a cauzei Stefanescu contra Romaniei, publicata in Monitorul Oficial – Partea I nr.617/22.08.2008, obligatorie pentru instantele romanesti conform art.53 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ce releva o situatie similara celei deduse judecatii, respectiv refuzul autoritatilor de a-l reintegra pe contestatorul din cauza respectiva, domnul Stefanescu, pe postul detinut anterior, ca efect al desfiintarii directiei in care lucra acesta si a fostului minister.
Cum Conventia a devenit parte a dreptului intern are aplicabilitate directa in sistemul roman de drept atat prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acesteia si al protocoalelor aditionale, cat mai ales prin practica judiciara dezvoltata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
De altfel, textul sus citat obliga statele sa se conformeze hotararilor Curtii in litigiile in care sunt parti inclusiv in cauza Stefanescu contra Romaniei.
Drept urmare, cum in aceasta cauza s-a dispus reintegrarea contestatorului in postul avut anterior concedierii, chiar in conditiile desfiintarii Directiei in care activa acesta si a fostului minister, prin similitudinea de situatie si ca efect al aplicarii directe in dreptul intern a jurisprudentei C.E.D.O., in speta si a cauzei Stefanescu contra Romaniei, pentru aceleasi argumente retinute in aceasta cauza, evident ca angajatorul era obligat, asa cum corect a dispus prima instanta sa-l reintegreze pe contestator pe functia si postul avut anterior concedierii.
Nu pot fi retinute nici apararile recurentei, in sensul ca incetarea contractului de munca s-ar fi realizat cu respectarea dispozitiilor art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul muncii, ce nu prevad conditia existentei unui raport sau sesizari care sa determine declansarea procedurii prealabile de evaluare.
In situatia concedierii pentru necorespundere profesionala, procedura de evaluare profesionala este cea stabilita prin negocieri de catre partenerii sociali la nivel national si de ramura si se concretizeaza prin Regulamentul Intern.
In speta dedusa judecatii insa, prin dispozitiile Regulamentului Intern asa cum legal a statuat tribunalul, s-a incercat concedierea salariatilor, dar nu pentru necorespundere profesionala, ci ca urmare a reorganizarii structurilor functionale ale societatii.
In acest sens, trebuie avut in vedere ca procedura de evaluare ar fi trebuit sa permita salariatului sa-si motiveze actele, faptele de necorespundere profesionala, pentru a-i permite angajatorului sa cunoasca toate circumstantele ce au determinat neindeplinirea ulterioara a sarcinilor de serviciu, cerinta de asemenea neindeplinita in cauza. Raportat la aceste considerente, evident ca obtinerea mediei de 5,5 puncte la o testare de evaluare profesionala fara a stabili daca este teoretica, practica, nu era de natura a justifica masura concedierii, intrucat, cum legal a statuat tribunalul necorespunderea profesionala trebuie atestata printr-un complex de teste ce presupune examinarea scrisa, orala, practica, conform Contractului colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, testare ce nu a fost realizata in cazul intimatului-contestator, pe toate aspectele mentionate.
Nu trebuie neglijat ca instanta de recurs, in baza art.3041 Cod pr.civila, poate analiza legalitatea si temeinicia deciziei de concediere, sub toate aspectele si in acest context va constata ca Decizia nr.64/25.02.2008 emisa de recurenta-intimata este nula absolut pentru neindeplinirea conditiei motivarii in fapt prevazuta de art.62 (2) Codul muncii, aspect invocat de altfel in fata instantei de fond de contestator, cat si prin intampinarea formulata in recurs.
Din analiza deciziei de concediere, Curtea va constata ca aceasta nu este motivata in fapt, simpla aratare a imprejurarii ca incetarea contractului de munca al contestatorului este urmarea necorespunderii profesionale, intemeiata pe dispozitiile art.61 lit.d, art.63 alin.2 si art.73 Codul muncii, nu constituie o motivare corespunzatoare, intrucat nu se individualizeaza actele, faptele de necorespundere profesionala, carentele profesionale ale salariatului, acesta avand dreptul de a cunoaste motivele care justifica masura incetarii contractului sau individual de munca.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea apreciaza ca legal a statuat tribunalul ca masura concedierii contestatorului este atat nelegala, cat si netemeinica si corect s-a dispus anularea sa.
Copyright © Pro-Legal.ro 2012-2025. Toate drepturile rezervate.
As of February 2020, PRO LEGAL | Iosif & Asociatii SCA, joined IR Global, the world's largest exclusive network of advisory firms, represented in 155+ jurisdictions, covering over 70 unique practice areas. IR Global is a top tier advisory firms network, listed in Band 1 of the prestigious guides...
( 0Prin recursurile in interesul legii promovate in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a aratat ca nu exista un punct de vedere unitar in...
( 0Pe data de 6 martie 2018 a avut loc la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti festivitatea de absolvire a cursului „Bazele dreptului...
( 0