Stiri si informatii juridice – Pro-Legal.ro
Pro Legal

Clauzele penale stipulate in facturile fiscale pot fi invalidate in instanta

Prin Decizia 583, din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a retinut ca factura semnata de delegatul paratei, care avea puteri limitate, serveste doar ca proba a indeplinirii obligatiei de preluare a marfii contractate, fara a avea semnificatia acceptarii clauzei penale prevazute in factura respectiva.

Mai jos este redat textul Deciziei nr. 583/2005 a Curtii de Apel Cluj (in extras):

“Prin sentinta civila nr. 1980/LC din 7 noiembrie 2003, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr. 3015/2003, s-a admis actiunea comerciala formulata de reclamanta SC T.S. 2001 SRL Bistrita impotriva paratei SC B. SRL Bistrita si, ca o consecinta, a fost obligata parata sa achite reclamantei suma de 38.485.352 lei cu titlu de despagubiri civile si la plata sumei de 6.885.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, pe baza probatoriului cu inscrisuri administrat in cauza, ca intre parti s-au derulat raporturi comerciale in baza carora reclamanta a livrat paratei cantitatea de 4.113 mp material santara pentru pretul de 59.100.824 lei, reprezentand echivalentul a 1.813,30 euro. S-a mai retinut ca parata a achitat cu intarziere pretul facturat, refuzand insa sa achite penalitatile de intarziere si diferenta de curs valutar ce formeaza obiectul prezentei cauze. Astfel, instanta retine ca penalitatile in cuantum de 32.281.990 lei sunt dovedite cu mentiunea existenta pe factura fiscala iar cu referire la reactualizarea pretului rezultata din evolutia cursului leu-euro, se constata ca aceasta se justifica prin deprecierea monedei nationale fata de moneda euro.

Impotriva acestei sentinte parata a declarat recurs, in termen legal, solicitand in principal, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Bistrita, iar, in subsidiar, casarea hotararii si, in rejudecare, respingerea cererii reclamantei ca netemeinica si nelegala.

In dezvoltarea motivelor de recurs se invoca faptul ca instanta de fond a tergiversat solutionarea cauzei. Astfel, la unul dintre termene cand reclamanta a formulat o cerere de amanare, parata considerand-o neintemeiata, nu s-a pronuntat, socotind ca aceasta se va respinge cu consecinta suspendarii judecarii cauzei in temeiul art. 242 pct. 2 C. pr. civ. Cu toate acestea, instanta a admis cererea de amanare in mod nelegal fixand un nou termen de judecata pentru care parata nu a mai fost citata, incalcandu-se astfel dispozitiile prevazute de art. 7206C. pr. civ. In final apreciaza incident motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ.

In ceea ce priveste capatul subsidiar al recursului, parata arata ca inserarea in factura fiscala a mentiunii ca neplata facturii la scadenta ar atrage suportarea unor penalitati nu echivaleaza cu o clauza penala. Cu referire la dispozitia martorei audiate la instanta de fond se apreciaza ca se face o confuzie intre calitatea de reprezentant si cea de delegat pentru ridicare de marfuri. In drept se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Prin intampinare, reclamanta intimata solicita respingerea recursului. Se arata ca motivele invocate de recurenta nu sunt fondate.

Examinand recursul prin prisma motivelor invocate cat si a dispozitiilor legale incidente in materie se constata ca este partial fondat, conform considerentelor ce urmeaza:

In ceea ce priveste primul motiv de recurs circumscris dispozitiilor art. 304 pct. 5 C. pr. civ., Curtea constata ca instanta de fond nu a incalcat procedura prevazuta la art. 7206 C. pr. civ., de maniera in care sa pricinuiasca paratei o vatamare ce nu s-ar putea inlatura decat prin anularea hotararii recurate si implicit a actelor de procedura premer­gatoare acesteia, asa cum dispune art. 105 alin. (2) C. pr. civ.

In adevar, dispozitiile art. 7206 C. pr. civ., ce se afla incluse in capitolul XIV – Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala – asa cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 139/2000, impun instantei de judecata obligatia de a judeca cu celeritate pricinile comerciale, asigurand potrivit legii realizarea drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor, precum si desfasurarea cu celeritate a procesului. Este tot atat de adevarat ca atunci cand procedura de citare este legal indeplinita, judecata poate continua in sedinta publica ori in camera de consiliu, chiar daca se pun probleme de fond, in ziua urmatoare sau la termene scurte succesive, date in cunostinta partilor, iar pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai in cazul in care judecata nu poate continua conform celor anterior expuse.

Din actele dosarului reiese ca la primul termen de judecata fixat pentru data de 30 iunie 2003 s-a admis cererea de amanare pentru termenul din 19 august 2003 pentru a se studia intampinarea ce s-a comunicat cu reclamanta la acest termen de judecata. La termenul din 19 august 2003 tribunalul a admis cererea de amanare a cauzei formulata de reclamanta prin aparator, pe motivul ca este in concediu de odihna si este plecata din localitate.

La termenul din 12 septembrie 2003 s-a incuviintat cererea reclamantei de a fi audiata martora CC, care a fost audiata la termenul din data de 7 noiembrie 2003, cand s-a si pronuntat hotararea recurata.

Din cele ce preced, reiese ca parata nu poate invoca in propriul ei beneficiu, culpa sa procesuala dedusa din neprezentarea la celelalte termene de judecata si a combate astfel sustinerile si cererile reclamantei.

Astfel, conform dispozitiilor art. 108 alin. (1)-(2) C. pr. civ., nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii; celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interesul sa le invoce, neregularitatea produsa acoperindu-se daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond.

Astfel, parata nu a invocat la urmatorul termen de judecata neregularitatea constand in gresita solutionare a cererii de amanare, ci a dedus-o judecatii pentru prima data in recurs, cu nesocotirea dispozitiilor art. 108 alin. (3) C. pr. civ.

A admite pozitia paratei ar insemna ca in recurs Curtea sa incalce dispozitiile art. 108 alin. (4) C. pr. civ., ceea ce evident este inadmisibil.

Tribunalul nu a judecat pricina cu incalcarea normelor legale referitoare la citare deoarece la primul termen de judecata parata a luat termenul in cunostinta prin reprezentantul acesteia, aplican-du-i-se dispozitiile art. 153 alin. (1) C. pr. civ.

Parata nu se afla in nici una dintre ipotezele prevazute expres si limitativ de art. 153 alin. (2) C. pr. civ. care deroga de la dispozitiile alin. (1) al aceluiasi text de lege.

Fata de cele ce preced, se constata ca in speta nu este prezent motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ. si, ca atare, din aceasta perspectiva recursul apare ca nefondat.

Cu privire, insa, la cel de-al doilea motiv de recurs axat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea retine ca este fondat, asa cum se va arata in continuare:

Astfel cum este indeobste cunoscut, clauza penala este conventia prin care partile determina anticipat intinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat sa le plateasca in cazul neexecutarii, executarii necorespunzator ori cu intarziere a prestatiilor la care s-a indatorat. Asa fiind, clauza penala apare ca un veritabil contract cu toate consecintele ce decurg din aceasta calificare.

In speta, clauza penala s-a stipulat in factura fiscala emisa de reclamanta sub urmatorul continut: „Plata se efectueaza in 15 zile calendaristice, ultima zi de plata fiind 8 noiembrie 2002. Pentru fiecare zi intarziere se percep penalitati de 1 % pe zi”.

Asa cum reiese din depozitia martorei CC, factura fiscala a fost semnata de martor in calitate de contabil al reclamantei iar pentru parata a fost semnata de un angajat al acesteia. Se sustine apoi ca factura, inclusiv clauza penala inserata, nu a fost contestata de parata, ci, dimpotriva, in luna februarie 2003, cu ocazia unei convorbiri telefonice intre patronii celor 2 societati, administratorul paratei a recunoscut penalitatea stipulata.

Cu toate acestea, in procesul-verbal incheiat la 19 martie 2003 in cursul procedurii concilierii directe s-a consemnat ca parata, prin reprezentantul ei, a refuzat sa efectueze plata penalitatilor si a sumei cu titlu de diferenta de curs valutar.

Din cele ce preced, se constata ca instanta de fond a aplicat si interpretat gresit dispozitiile art. 1066 si urm. C. civ. cu referire la validitatea clauzei penale.

In speta, persoana care a semnat factura ca reprezentant al paratei nu a avut puteri de a angaja juridiceste parata, respectiv de a semna valabil un contract. Ca este asa o demonstreaza lipsa unui mandat expres in acest sens, lipsa unui acord prealabil cu referire la aceasta imprejurare si lipsa ratificarii ulterioare de catre parata a eventualei depasiri a mandatului ce i s-a incredintat angajatului sau.

Din depozitia martorului reiese fara echivoc faptul ca delegatul paratei avea puteri limitate circumscrise efectiv operatiunii de preluare a marfii contractate. Factura semnata cu acest prilej serveste doar ca proba a indeplinirii unei obligatii comerciale contractata in forma simplificata, acceptabila in comert, unde raporturile se deruleaza cu celeritate. Numai ca acest principiu nu poate fi opus si in situatia stabilirii unor conditii de responsabilitate circumscrise evaluarii pe cale conventionala a daunelor-interese specifice clauzei penale.

Asa fiind, suma de 32.281.990 lei pretinsa la plata cu titlu de penalitati de intarziere inscrisa in factura din 6 martie 2003, nu este datorata de parata, nefiind probat in cauza un veritabil acord de vointa intre parti cu referire la stabilirea intinderii despagubirilor intervenite inainte de producerea prejudiciului. In speta, orice dubiu cu referire la limitele obligatiei sunt interpretate in favoarea debitorului, conform principiului de drept consacrat in adagiul in dubio pro reo.

Cu referire la plata sumei de 6.203.362 lei cu titlu de reactualizare pret, dedusa din diferenta de curs valutar leu/euro, sub acest aspect sentinta nu este expres criticata de recurenta, dar avand in vedere pozitia acesteia, Curtea va analiza si acest aspect.

Parata nu a negat ca pretul marfii livrate s-a stabilit in euro si ca plata se face la scadenta stabilita intre parti in moneda nationala (ROL) in echivalent la cursul din data platii.

Cum parata nu a efectuat la scadenta plata pretului in modalitatea convenita, ci la o data ulterioara si la un alt curs de schimb, pentru diferenta de curs valutar intre data scadentei si data platii efective a pretului, parata este raspunzatoare in temeiul art. 969 C. civ.

Si este asa deoarece, stabilirea pretului de vanzare in moneda euro nu este o procedura nelegala, dimpotriva este menita a proteja pe creditor de devalorizarea monedei nationale si conduce astfel la pastrarea echilibrului contractual.

Asa fiind, instanta de fond in mod corect a obligat-o pe parata la plata sumei de 6.203.362 lei, sub acest aspect sentinta nefiind criticabila.

Fata de cele ce preced, Curtea a admis ca fondat recursul, in limitele sus-aratate, respectiv a modificat sentinta primei instante si, ca o consecinta, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, parata fiind obligata sa achite doar suma de 6.203.362 lei cu titlu de reactualizare pret, si a respins capatul de cerere privitor la obligarea paratei la plata sumei de 32.281.990 lei cu titlu de penalitati de intarziere.

Avand in vedere ca actiunea reclamantei a fost admisa doar partial, numai in limitele sus aratate fiind pastrata in recurs, Curtea a obligat reclamanta sa achite suma de 1.350.000 lei cheltuieli partiale de judecata la fond si recurs catre recurenta SC B. SRL Bistrita.

Scrie un comentariu

0 comentarii pentru acest articol

1 Trackbacks pentru acest articol

Clauzele penale stipulate in facturile fiscale pot fi invalidate in instanta | deBanat.ro - spune realitatea! Says:

[…] Textul integral al Deciziei Curtea de Apel Cluj poate fi consultat aici. […]

* Nume:
* Email:
Website:
Mesajul tau:
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii
 

Piata Avocaturii

PRO LEGAL | Iosif & Asociatii joined IR Global, the world’s largest exclusive network of advisory firms

As of February 2020, PRO LEGAL | Iosif & Asociatii SCA, joined IR Global, the world's largest exclusive network of advisory firms, represented in 155+ jurisdictions, covering over 70 unique practice areas. IR Global is a top tier advisory firms network, listed in Band 1 of the prestigious guides...

( 0 http://pro-legal.ro/pro-legal-iosif-asociatii-joined-ir-global-the-worlds-largest-exclusive-network-of-advisory-firms/ )Citeste articolul

Like pe facebook pentru a ne urmari live pe wall-ul tau