Prin Decizia nr.59A din 18.02.2010, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca termenul legal in care puteau invoca nulitatea marcii este de 5 ani si, prin raportare la exigentele art. 48 alin. 3 coroborat cu art. 28 din Legea 84/1998, „curge de la data inregistrarii marcii”, respectiv „cand deciziile de inregistrare a marcilor au devenit definitive, marcile se inregistreaza in Registrul National al Marcilor …”.
Prevederea din continutul art.29 alin.1 al Legii nr.84/1998 (care se regaseste in capitolul intitulat „durata, reinnoirea si modificarea inregistrarii marcii”) – potrivit careia „inregistrarea marcii produce efecte ce incepere de la data depozitului national reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani” – are drept scop marcarea momentului de la care incepe sa curga termenul/durata de 10 ani pentru care titularul beneficiaza de protectia legala a drepturilor conferite prin art. 35-38, fiind fara relevanta in aprecierea asupra termenului la care se refera art. 48 alin. 3 din acelasi act normativ (norma plasata in capitolul intitulat „stingerea drepturilor asupra marcilor).
Termenul prevazut in art.29 alin.1 din Legea 84/1998 (si implicit momentul determinat de legiuitor ca fiind cel de la care acest termen incepe sa curga) este unul menit sa profite titularului de marca, sa-i acorde acestuia beneficiul de a fi plasa si pentru trecut (incepand cu data constituirii depozitului reglementar) sub protectia dobandita prin actul de inregistrare ce marcheaza finalizarea procedurii declansate prin constituirea mentionatului depozit, in timp ce termenul reglementat prin art.48 alin.3 din acelasi act normativ (incluzand momentul de la care incepe sa curga) se adreseaza tertilor care pretind vatamarea unui drept ca si consecinta a inregistrarii unei marci, si intereseaza pierderea drepturilor titularului asupra marcii, cu titlu de sanctiune pentru acesta din urma.
Cu privire la drepturile conferite reclamantelor de marcile inregistrate pe cale comunitara – cu nr. 000445940 si nr. 000452607 – Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute ca fiind generatoare de drepturi anterioare – in sensul art.6 lit.c din Legea 84/1998 – inregistrarii marcilor a caror anulare se solicita in conditiile in care acestea din urma au fost inregistrate in perioada 2003-2006, iar efectele marcilor comunitare pe teritoriul Romaniei au debutat la data de 01.01.2007, cand Romania a devenit membru al Uniunii Europene.
Respectivele marci comunitare confera reclamantelor apelante o protectie actuala, insa aceasta protectie nu putea functiona in Romania inaintea datei de 01.01.2007 in conditiile in care, potrivit cu exigentele art.1 din Regulamentul CE 40/1994 (ce era in vigoare la data mentionata), efectele marcilor comunitare se produceau numai in statele apartinand Comunitatii.
Argumentul prin care reclamantele apelante aduc in discutie senioritatea marcilor comunitare decurgand din inregistrarea internationala nu este unul care sa conduca la inlaturarea concluziei anterior retinute. Revendicarea unei astfel de senioritati ar fi relevanta in aprecierea momentului de la care au inceput sa se produca efectele marcii comunitare in statele membre – aspect ce nu intereseaza litigiul pendinte – iar nu sa extinda aceste efecte dincolo de limitele teritoriale mentionate pentru perioada 2002-2006 (cand Romania nu era stat membru al Comunitatii).
In realitate, revendicand – in calitate de titulari ai marcilor comunitare – in asemenea coordonate senioritatea inregistrarii pe cale internationala a marcilor identice, reclamantele apelante pretind fara temei legal o (unica) protectie care sa fi inceput prin inregistrarea pe cale internationala a celor doua marci si sa se fi continuat prin marcile inregistrate pe cale comunitara, ignorand faptul ca cele doua tipuri de marci sunt supuse unor reglementari distincte, care stabilesc rigori speciale relative la limitele – de timp si de teritoriu – ale protectiei acordate titularilor ce au ales unul sau altul dintre sistemele de inregistrare a marcilor.
Pentru dobandirea caracterului de marca notorie, nu este suficienta utilizarea unui semn, in orice conditii, ci aceasta utilizare trebuie facuta de persoana care pretinde calitatea de titular, cu o cantitate insemnata de bunuri/servicii care sa poarte semnul respectiv si pe o arie geografica semnificativa, fiind totodata necesar ca acest mod de punere in comert a produselor marcate sa fi avut ca rezultat cunoasterea produselor/serviciilor de catre consumatorii avizati.
Totodata, este necesara stabilirea produselor sau/si serviciilor pentru care marcile reclamantelor aveau si calitatea de a fi notorii la momentele inregistrarii marcilor a caror anulare se solicita.
O atare circumstantiere era imperios necesara in conditiile in care, dispunand anularea marcilor detinute de parat ca fiind unele ce au incalcat drepturile reclamantelor asupra unor marci anterioare, aceasta anterioritate nu putea sa fie reprezentata decat de marca notorie ce a fost retinuta ca generatoare a drepturilor existente atat la datele la care s-au inregistrat marcile detinute de parat cat si la data promovarii actiunii in anulare. (Decizia nr.59A din 18.02.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Mai jos, pe larg, textul deciziei Curtii de Apel Bucuresti:
Prin cererea inregistrata sub numarul 42210/2/28.11.2007 la Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a civila, reclamantele KNOCH, KERN & Co. si WOPFINGER STEIN-UND LAKWERKW SCHMID & Co., au solicitat, in contradictoriu cu paratii A.R. si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea tuturor marcilor inregistrate la nivel national de catre paratul R.A. respectiv: BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR nr. 052719; BAUMIX ADT 90 nr. 066004; BAUMIX GLC 46 nr. 066005; BAUMIX ADX 12 nr. 066006; BAUMIX ADF 35 nr. 066001; BAUMIX CHR 15 nr. 066223; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI nr. 069898; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLF 48 nr. 071847; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLI 49 nr. 071595; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI MTI 80 nr. 071596; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLC 46 nr. 072420; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GRD 05 nr. 072403; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI LTZ 85 nr. 073715; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI SAP 71 nr. 082619, obligarea Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci la publicarea hotararii ce se va pronunta in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala la inscrierea mentiunii privind anularea inregistrarii tuturor Marcilor Baumix in Registrul National Marcilor inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, precum si acordarea de cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantele au aratat ca marcile BAUMIX sunt similare pana la confuzie cu marcile notorii BAUMIT (motiv de anulare prevazut de art.48 (1) lit.b) coroborat cu art. 6 lit. d) din Legea 84/1998).
Reclamantele au mai aratat ca sunt membre si reprezinta interesele grupurilor de companii Schimd Industrieholding si Baumit Wopfmger, cu activitate in domeniul materialelor de constructii in intreaga lume; ca afacerea Baumit Wopfmger a inceput cu mai bine de 100 de ani in urma, iar in 2006 cifra de afaceri a consortiului a fost de 890,000,000 Euro; ca grupul Baumit Wopfinger are peste 4.000 de angajati in 20 de tari ale Europei si este lider in materiale de constructii atat pe piata din Europa, cat si din intreaga lume, produsele sale fiind de o calitate superioara, cateva obiective de referinta din lume unde s-au utilizat materiale de constructii Baumit fiind o marturie in acest sens: Palatul Schonbrunn, Parlamentul din Berlin, Palatul Dogilor din Venetia, Kremlin-ul din Moscova, Castelul Neuschwanstein-Germania.
Au sustinut reclamantele ca Baumit Wopfinger functioneaza in Romania prin filiala S.C. Baumit Romania Corn S.R.L., produsele Baumit fiind fabricate si comercializate in Romania de peste 10 ani, iar reclamantele sunt titularele unui portofoliu impresionant de marci inregistrate prin intermediul Sistemului de la Madrid si de marci comunitare.
De asemenea, reclamantele au aratat ca in cauza exista posibilitatea de confuzie, intrucat marcile inregistrate BAUMIX sunt similare pana la confuzie cu marcile notorii BAUMIT, care apartin reclamantelor, si sunt inregistrate si utilizate de catre paratul Augustin Russu si de catre companiile controlate de acesta pentru produse si servicii identice sau similare, dupa caz, cu cele pentru care sunt inregistrate sau utilizate marcile reclamantelor si ca, la o analiza comparativa a semnelor aflate in discutie – BAUMIT si BAUMIX – rezulta fara putinta de tagada similaritatea accentuata a acestora, atat din punct de vedere vizual, dar si fonetic si conceptual; ca in ceea ce priveste marcile BAUMIX apartinand paratului Augustin Russu, desi acestea sunt marci combinate constand in ambalajele produselor, elementul dominant, vedeta care asigura elementul de identitate este “BAUMIX”, elemente ca ADX 12, GLI 49 fiind elemente lipsite de distinctivitate, ele reprezintand un cod uzual de produse. Astfel, unicul element care difera este ultima litera „X” in loc de „T”, element total insuficient pentru a inlatura riscul de confuzie incluzand si riscul de asociere in randul consumatorilor, deoarece asa cum a fost statuat de o foarte lunga perioada de timp, consumatorii retin cu precadere inceputul unui cuvant. Nu exista suficiente elemente distinctive intre marcile BAUMIT si BAUMIX care sa elimine posibilitatea confuziei intre ele.
Reclamantele au precizat ca solicita anularea marcilor BAUMIX in temeiul art. 48 coroborat cu art. 6 litera d al Legii nr.84/ 1998, deoarece la data depunerii cererilor de inregistrare existau marcile reclamantelor BAUMIT, care se bucurau de statut de marci notorii, si in consecinta marcile ulterioare ar fi trebuit refuzate la inregistrare.
Au mai aratat ca marcile BAUMIT se bucurau de anterioritate in raport cu marcile BAUMIX, motiv de anulare prevazut de art. 48 al. 1. lit. b) si art. 6 lit. c) din Legea 84/ 1998, solicitand instantei sa retina si motivul de anulare invocat mai sus deoarece marcile BAUMIT au fost inregistrate si sunt in prezent protejate in Romania ca urmare a inregistrarii la nivel international si a Sistemului de Marci Comunitare din 1997 pana in 2017:
– marca comunitara CTM 000452607 “BAUMIT” (marca verbala), protejata in Romania cu prioritatea de care se bucura marca inregistrata international IR 672.607, conform art. 34 al Regulamentul CE nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 cu privire la marca comunitara (CTMR), prin urmare cu prioritate din data de 19.03.1997 acordat cu privire la produse din Clasa 1: chimicale si materiale de constructii, adezivi pentru constructii; Clasa 2 pentru vopsele si coloranti si Clasa 19 pentru materiale de constructii (nemetalice) ciment, var, mortar, ipsos si pietris; ipsos prefabricat, mortar prefabricat, amestecuri de ipsos, amestecuri de mortar, amestecuri pentru asfalt si amestecuri pentru pavaje;
– marca comunitara CTM 000445940 “BAUMIT” (marca figurativa), protejata in Romania, cu prioritatea de care se bucura marca inregistrata international IR 671.403 conform art. 34 al Regulamentul CE nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 cu privire la marca comunitara (CTMR), prin urmare cu prioritate din data de 17.03.1997 acordat cu privire la produse din Clasa 1: chimicale si materiale de constructii, adezivi pentru constructii; Clasa 2 pentru vopsele si coloranti si Clasa 19 pentru materiale de constructii (nemetalice) ciment, var, mortar, ipsos si pietris; ipsos prefabricat, mortar prefabricat, amestecuri de ipsos, amestecuri de mortar, amestecuri pentru asfalt si amestecuri pentru pavaje.
Reclamantele au mai aratat ca marcile BAUMIT erau inregistrate la nivel international si protejate in Romania din anul 1997 la momentul depunerii cererilor de inregistrare pentru fiecare dintre marcile BAUMIX, ca protectia oferita acestor marci a fost continua si, de aceea, cererile de inregistrare depuse de Augustin Russu ar fi trebuit sa fie respinse de catre OSIM, in baza marcilor anterioare care apartin reclamantelor.
Totodata, reclamantele au sustinut ca paratul R.A. a inregistrat marcile BAUMIX cu rea credinta, fiind incident motivul de anulare prevazut de art. 48 al. 1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Marcile sunt semne care servesc la diferentierea de catre consumatori a produselor si/sau serviciilor unui comerciant de produsele si serviciile altor comercianti, adica marca este indicatorul, puntea de legatura intre producator si utilizator. In bogata jurisprudenta a Curtii Europene de Justitie a fost relevat faptul ca una din functiile esentiale ale marcii este aceea de garantie a consumatorului cu privire la originea produsului sau serviciului protejat de marca, permitandu-i sa distinga fara nici o posibilitate de confuzie produsul sau serviciul, fata de cele ale concurentilor, ca inregistrarea unei marci in scopul crearii de confuzie in randul consumatorului, de a obtine beneficii nemeritate de pe urma eforturilor unor terti reprezinta un abuz de drept sau dupa caz o frauda la lege, fiind ca atare sanctionata cu anularea.
De asemenea, reclamantele au aratat ca, in mod concret, frauda poate consta in cunostinta pe care o are cel care face depozitul asupra faptului ca o marca ca aceea depusa de el este folosita de altcineva sub o forma identica/cvasiidentica; ca paratul A.R. avea cunostinta de existenta Marcilor Baumit la data depunerii cererilor de inregistrare pentru marcile Baumix. Acest aspect genereaza – in sustinerea reclamantelor – o prezumtie de rea-credinta in persoana paratului in conditiile in care acesta detinea la momentul respectiv functii de raspundere (director de vanzari) in cadrul raporturilor de munca stabilite cu un competitor al Baumit, respectiv Henkel Romania; ca surse publice confirma faptul ca, in anul 2003, paratul A.R. a parasit compania Henkel Romania pentru a-si deschide propria afacere in domeniul materialelor de constructie, derulandu-si activitatea sub numele de Baumix; ca este evident ca, lucrand pentru Henkel Romania, paratul A.R. cunostea acest domeniu, competitorii si marcile. In aceste conditii, reclamantele considera ca paratul A.R. a actionat cu rea credinta cand a depus cererea de inregistrare a marcilor BAUMIX, care sunt aproape identice cu marcile inregistrate ale reclamantelor, in scopul de a beneficia pe nedrept de notorietatea si reputatia marcilor BAUMIT si evident de a crea confuzie pe piata din Romania.
Reclamantele au mai aratat ca la momentul depunerii cererilor de inregistrare pentru fiecare dintre marcile BAUMIX, marcile BAU MIT erau deja folosite in Romania, iar produsele comercializate sub acestea erau deja foarte cunoscute si apreciate; ca este practic imposibil de imaginat ca paratul, desfasurand activitati de conducere in domeniul materialelor de constructii, sa nu fi avut cunostinta de marcile BAUMIT, alegerea marcilor BAUMIX nefiind fructul hazardului, ci o actiune constienta, cu atat mai mult cu cat S.C. Baumit Romania Com S.R.L. si paratul A.R. isi desfasoara activitatea in acelasi sector de activitate si se adreseaza acelorasi consumatori.
Au mai precizat reclamantele ca marca BAUMIT are o semnificatie in limba germana, prin raportare la activitatea reclamantelor; ca marca BAUMIX nu are un corespondent in limba romana, iar grupul de societati din care fac parte reclamantele are la baza cultura si limba germana, intrucat fondatorii provin din spatiul austro-german; ca marca BAUMIT contine elementul BAU, ce inseamna “constructie” in limba germana, astfel ca marca utilizata de reclamante este legata in mod organic de activitatea specifica desfasurata, pe de o parte, cat si de limba dominanta utilizata in cadrul grupului de societati din care fac parte, respectiv limba germana; ca spre deosebire de marca reclamantelor, varietatea de marci subsumate denumirii BAUMIX nu are nicio legatura cu limba romana sau terminologia uzitata in industria constructiilor din Romania; ca lipsa unui astfel de liant intre marca si produsele pe care le identifica, pe de o parte, cat si asemanarea izbitoare cu marca reclamantelor, indica reaua-credinta a paratului atunci cand a inregistrat marcile BAUMIX; ca marcile frauduloase BAUMIX difera de marcile BAUMIT numai printr-o singura litera iar depunerea pentru inregistrare si folosirea marcii de inregistrare BAUMIX a avut drept scop exploatarea fara drept a reputatiei si a notorietatii pe care marca BAUMIT le-a obtinut pe piata de-a lungul anilor, fiind astfel evident ca depunerile cererilor de inregistrare a marcilor BAUMIX au fost facute cu rea¬-credinta.
Reclamantele si-au intemeiat cererea pe: dispozitiile art. 48 alin 1, lit. b) coroborat cu art. 6 lit. d) ale Legii nr.84/ 1998, dispozitiile art. 48 alin. 1, lit. b) si art. 6 lit. c) ale Legii nr. 84/1998, dispozitiile art. 48 alin 1, lit. c) din Legea nr. 84/1998, si dispozitiile art. 109 C.pr.civila si urmatoarele.
Paratul R.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea paratelor la cheltuieli de judecata.
A aratat paratul ca in mod gresit sustin reclamantele ca marcile detinute de catre parat sunt similare pana la confuzie cu marcile notorii BAUMIT. Marcile detinute de catre parat contin elementul dominant BAUMIX ca element dominant si definitoriu, analiza desfasurata de catre reclamante limitandu-se doar la aspectul fonetic; in mod vadit nefondat si netemeinic reclamantele arata ca denumiri ca ADX12 ori GLI49 reprezinta coduri de produse, ce sunt lipsite de distinctivitate si nu pot „prezenta in mod individual marci”, sustinere care nu este probata de vreo dovada reala ori vreo analiza a produselor de tipul celor comercializate sub aceste marci pe piata autohtona.
Reclamantele, incercand sa probeze similaritatea exclusiv la nivelul elementului comun marcilor a caror anulare o solicita, arata ca singura diferenta consta in litera “X” in locul literei “T”, uitand sa analizeze in mod real si eficient marca in integralitatea acesteia. Reclamantele au omis, in analiza lor, ca elementul figurativ este existent atat in cuprinsul marcii “BAUMIT”, cat si in cuprinsul marcii “BAUMIX”, ca marca reclamantelor este marca combinata, constand in denumirea “BAUMIT” cu element figurativ, iar marcile paratului constau in elementul “BAUMIX” plus elemente verbale si elemente figurative, lipsind confuzia atat la nivel verbal cat si la nivel figurativ.
Totodata, paratul a aratat ca in decursul a mai mult de 4 ani produsele comercializate sub marcile “BAUMIX” au capatat o larga cunoastere si apreciere in piata, in situatia in care nu ar fi fost inregistrate, indeplinind conditiile unor marci notorii.
Paratul a mai aratat ca reclamantele sustin ca sub denumirea “BAUMIT” sunt comercializate produse similare ori identice cu produsele comercializate sub marcile “BAUMIX”, fapt lipsit de adevar, de vreme ce, chiar site-ul web al reclamantelor arata ca produse ce pot fi catalogate in notiunea larga de “similare” sunt comercializate sub denumirea de Murexim, iar nu de BAUMIT.
Paratul a aratat ca, pe de alta parte, la acest moment sunt inregistrate ori in curs de inregistrare in Registrul National al Marcilor Depuse aproape 40 de denumiri ce au in compunere elementul „bau”, printre care: “BAUKING”, “BAUMART” ori “BAUDEMAN”.
In ceea ce priveste notiunea de marca notorie, paratul considera ca in cauza nu se poate face aplicabilitatea dispozitiilor legale privitoare la notorietate, avand in vedere definitia existenta in art.3 lit.c) din Legea nr. 84: marca notorie este marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii sau la data prioritatii revendicate in cerere, ca pentru a determina daca o marca este larg cunoscuta se va avea in vedere notorietatea acestei marci in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora marca se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania, cu atat mai mult cu cat nu s-a pus in discutie vreo inregistrare nationala a marcii “BAUMIT”.
In ce priveste anterioritatea marcilor “BAUMIT” in raport de marcile “BAUMIX”, paratul arata ca, interpretand dispozitiile Legii nr. 84/1998 intr-o maniera proprie si fara a se fundamenta pe vreo norma comunitara, in mod gresit reclamantele solicita anularea marcilor “BAUMIX” motivand ca marcile “BAUMIT” sunt anterioare; ca marca comunitara si marca internationala nu se substituie marcii nationale, ci constituie sisteme independente de protectie, iar protectia prin marca comunitara nu are un caracter obligatoriu si nici exclusiv. Sustinerea reclamantelor potrivit carora Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ar fi trebuit sa dispuna respingerea marcilor BAUMIX este – in opinia paratului – eronata, intrucat marca combinata constand in denumirea “BAUMIT” cu element figurativ, nu este nici similara si identica cu marca “BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR” – si nu BAUMIX in mod individual, asa cum incearca sa acrediteze ideea reclamantele – marca combinata constand in “BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR” cu element figurativ. Marca BAUMIT nu a fost inregistrata pe teritoriul Romaniei, iar la data inregistrarii primei marci avand in compunere elementul “BAUMIX” reclamantele au avut o atitudine pasiva nemanifestand nici o actiune din care sa reiasa ca aceste marci ar fi de natura a produce vreo confuzie, acest risc de confuzie aparand abia dupa o perioada de 5 ani.
In ce priveste situatia marcilor ce au in compunere elementul “BAU” considera ca la nivel international sunt 550 de marci inregistrate, iar reclamantele nu au formulat nicio actiune impotriva acestora, iar situatia existentei unor marci avand in compunere elementul “BAU” – tehnica de constructii se regaseste si la nivel comunitar.
Cu privire la sustinerea ca denumirea “BAUMIX” nu are corespondent in limba romana, considera paratul ca acest motiv nu poate fi retinut de catre instanta, intrucat aceste este lipsit de temeinicie, deoarece marcile fanteziste ori partial fanteziste sunt recunoscute de catre lege ca fiind protejabile.
Paratul a mai aratat ca, fata de prevederile articolului 48 alin. 3 din Legea nr. 84/1998, termenul in care poate fi ceruta anularea inregistrarii marcii pentru motivele prevazute la alin. 1 lit. a), b), d) si e) este de 5 ani si curge de la data inregistrarii marcii, asa incat actiunea reclamantelor apare ca fiind tardiva.
In ce priveste sustinerile reclamantelor ca paratul ar fi inregistrat marcile BAUMIX cu rea-credinta, paratul considera ca sunt eronate, intrucat instanta nu poate retine vreo prezumtie de rea credinta in sarcina sa deoarece aceasta nu a fost probata, nefiind probe in sensul ca reclamantul si-ar fi deschis propria afacere inregistrand si marcile in discutie. Afirmatia reclamantelor in sensul ca paratul a inregistrat succesiv marcile “BAUMIX” cu rea credinta este lipsita de adevar de vreme ce prima marca, prin care elementul “BAUMIX” a capatat protectie legala, nu a fost inregistrata de catre parat.
Prin sentinta civila nr. 1469/18.09.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civila, a fost respinsa exceptia tardivitatii si a fost admisa actiunea reclamantelor, dispunandu-se anularea marcilor BAUMIX nr. 052719, 066004, 066005, 066006, 066001, 066223, 069898, 071847, 071595, 071596, 072420, 072403, 073715, 082619.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut in esenta ca:
Reclamantele sunt titularele marcilor BAUMIT, respectiv marca comunitara 000442607 inregistrata la data de 9.12.1998 si marca comunitara 000445940 inregistrata la data de 7. 01. 1999.
Paratul a inregistrat marcile BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR nr. 052719; BAUMIX ADT 90 nr. 066004; BAUMIX GLC 46 nr. 066005; BAUMIX ADX 12 nr. 066006; BAUMIX ADF 35 nr. 066001; BAUMIX CHR 15 nr. 066223; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI nr. 069898; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLF 48 nr. 071847; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLI 49 nr. 071595; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI MTI 80 nr. 071596; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GLC 46 nr. 072420; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI GRD 05 nr. 072403; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI LTZ 85 nr. 073715; BAUMIX PENTRU PROFESIONISTI SAP 71 nr. 082619, prima fiind inregistrata marca Baumix Industria Constructiilor nr. 52719.
Reclamantele solicita anularea inregistrarii marcilor al caror titular este paratul invocand dispozitiile art. 48 alin 1 lit. b coroborat cu art. 6 lit. d si c, precum si dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Cat priveste exceptia tardivitatii invocata de catre parat, s-a retinut ca unul din temeiurile de drept invocate de catre reclamanta este art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, iar potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 “Actiunea in anulare pentru motivul prevazut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusa oricand in perioada de protectie a marcii”, asa incat exceptia tardivitatii cu privire la cererea intemeiata pe acest temei de drept este neintemeiata.
Cat priveste cererea intemeiata pe dispozitiile art.48 alin.1 lit.b, a constatat instanta, ca potrivit art. 48 alin. 3 din Legea nr. 84/1998, “Termenul in care poate fi ceruta anularea inregistrarii marcii pentru motivele prevazute la alin. 1 lit. a), b), d) si e) este de 5 ani si curge de la data inregistrarii marcii”. Cererea de inregistrare pentru cea mai veche marca a paratului a fost facuta la 30.05.2002, insa inregistrarea acestei marci s-a dispus de catre OSIM prin decizia nr. 1009680/3.04.2003, dispunandu-se publicarea marcii in BOPI nr. 4/2003. Ca atare, data inregistrarii marcii nu este cea a formularii cererii de inregistrare,ci cea la care s-a realizat inregistrarea marcii, in cauza aceasta data fiind 3.04.2003.
Cum cererea de chemare in judecata este formulata la 28.11.2007, este neintemeiata exceptia tardivitatii si in ceea ce priveste cererea intemeiata pe dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, cererea fiind formulata in interiorul termenului de 5 ani de la data inregistrarii marcii.
In ce priveste cererea intemeiata pe dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. b raportat la art. 6 lit. c si d din Legea nr. 84/1998, a retinut instanta ca marcile BAU MIT si BAUMIX sunt similare, creand atat riscul de confuzie, cat si pe cel de asociere.
Astfel, desi marcile BAUMIX mai contin si alte elemente verbale, acestea din urma nu sunt de natura a identifica in mod individual produsele respective, ci au doar o aparenta de indicativ tehnic care diferentiaza intre ele produsele comercializate sub marcile BAUMIX. In plus, la inregistrarea marcii BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR s-a realizat declaratia de renuntare la exclusivitate pentru sintagma INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR, asa incat singurul element al marcii pentru care se poate aprecia asupra distinctivitatii este elementul verbal BAUMIX si elementul grafic.
Ca atare, elementele verbale auxiliare individualizeaza produsele doar in cadrul “familiei” de produse BAUMIX, fara ca existenta lor in cadrul marcii sa confere acesteia caracter distinctiv in raport cu orice alta marca. In schimb, elementul verbal BAUMIX din cadrul marcilor are rolul de a diferentia “familia” de produse BAUMIX de alte produse comercializate sub alt nume sau alta marca. Insa, intrucat acest element este similar cu elementul verbal BAUMIT din cadrul marcilor reclamantelor, prezenta in ambele familii de marci a elementelor BAUMIT si BAUMIX este de natura sa determine consumatorul fie sa confunde produsele comercializate sub cele doua marci (avand in vedere ca, din punct de vedere fonetic, cele doua elemente verbale principale ale celor doua familii de marci sunt aproape identice, diferind doar ultima litera), fie sa asocieze produsele comercializate sub marcile respective (considerand ca sunt produse ale aceluiasi producator).
Pe de alta parte, elementul verbal principal al marcilor – BAUMIT si BAUMIX – este asociat unui element grafic identic ca forma, respectiv unui patrat, acest fapt sporind riscul de confuzie.
La data inregistrarii marcilor BAUMIX, marcile BAUMIT nu erau protejate pe teritoriul Romaniei, insa, din probele administrate rezulta ca la momentul depunerii cererilor de inregistrare a marcilor BAUMIX produsele identificate prin marcile BAUMIT erau deja comercializate in Romania si dobandisera notorietate pentru consumatorii din domeniu, dovada fiind facturile fiscale prin care s-a probat comercializarea de catre reclamanta a produselor sale pe teritoriul Romaniei incepand cu anul 1995, activitatile desfasurate de reclamanta in Romania incepand din anul 2001, respectiv participarea intensa la targuri si expozitii, organizarea de seminarii si concursuri probata cu inscrisuri, precum si locurile 1 si 2 pe piata ocupate de reclamanta incepand cu anul 2003, astfel cum rezulta din studiul realizat de Interbiz Group, inclusiv locul 2 in topul firmelor specializate realizat in raport cu cifra de afaceri.
In consecinta, prima instanta a constatat ca in cauza sunt intrunite dispozitiile art. 6 lit. d si art. 48 alin. 1lit. b din Legea nr. 84/1998.
In ce priveste cererea intemeiata pe dispozitiile art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, tribunalul a constatat ca, asa cum a recunoscut la interogatoriu, paratul a detinut functia de director de vanzari si marketing in cadrul Henkel Bautechnik Romania pana in anul 2003. In topul firmelor specializate intocmit de Interbiz Group aceasta firma aparea incepand cu anul 2003 ca ocupand locul 1 in raport cu cifra de afaceri, reclamanta ocupand locul 2. De asemenea, ambele firme isi disputau primele locuri raportat la alte criterii ( cote de piata pentru diversi adezivi, productivitate etc.). Ca atare, cele doua firme erau principali competitori pe piata specializata, iar paratul ocupand functia de director de vanzari si marketing la firma competitoare, din aceasta functie a avut in mod cert posibilitatea de a cunoaste produsele comercializate de reclamante sub marca BAUMIT. Ulterior, paratul a inregistrat marcile BAUMIX pentru aceleasi produse ca si cele comercializate de reclamante sub marca BAUMIT.
De altfel, paratul nu a oferit nici o explicatie asupra modului in care a ajuns la alegerea elementului verbal BAUMIX, ceea ce intareste prezumtia ca alegerea acestui element verbal s-a facut tocmai in vederea asocierii produselor comercializate sub marcile ce cuprind acest element verbal cu produsele comercializate sub marcile BAUMIT, beneficiind astfel de notorietatea acestora din urma, aspect care contureaza reaua-credinta a paratului A.R. la inregistrarea marcilor BAUMIX.
In plus, la inregistrarea primei marci BAUMIX s-a emis aviz de refuz provizoriu, unul din motivele invocate in acest aviz fiind si existenta marcii internationale BAUMIT, insa paratul a invocat in procedura de inregistrarea ca nu ar avea cunostinta ca s-ar comercializa in Romania produse sub marca respectiva Or, este evident ca la momentul derularii procedurii de inregistrare a marcii BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR nr. 52719, paratul cunostea de existenta pe piata romaneasca a produselor BAUMIT, sustinerea contrara fiind facuta in martie 2003, moment la care paratul era inca director de vanzari la principalul competitor pe piata de profil pentru produsele comercializate sub marcile BAUMIT.
In consecinta, s-a constatat ca sunt intrunite in cauza si dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Ca atare, fata de cele retinute, a fost admisa cererea reclamantelor si s-a dispus anularea marcilor nationale nr. 052719, 066004, 066005, 066006, 066001, 066223, 069898,071847,071595,071596,072420,072403, 073715, 082619.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamantele cat si paratul A.R.
Prin apelul formulat de reclamante se sustine in esenta ca:
Astfel, s-a indicat si probat prin cererea introductiva si concluziile scrise formulate, la data inregistrarii marcilor Baumix de catre paratul A.R., reclamantele erau titularele marcilor internationale nr. 672607 Baumit inregistrata de la data de 19.03.1997, si nr. 671403 Baumit, marca combinata inregistrata de la data de 17.03.1997. In consecinta marcile Baumit erau marci anterioare opozabile marcilor Baumix, solicitate ulterior la inregistrare de catre parat. Produsele protejate de catre marcile anterioare Baumit erau identice cu cele pentru care a fost solicitata protectia prin marcile Baumix.
Faptul ca, la data depunerii cererilor de inregistrare de catre paratul A.R., reclamantele erau titulare ale marcilor respective in Romania, marci valide in Romania, a fost probat si prin aceea ca marca BAUMIX industria constructiilor nr. 052719, apartinand paratului, a fost refuzata de catre OSIM in baza unor marci anterioare printre care si marcile BAUMlT apartinand reclamantelor, refuz care insa ulterior, a fost reconsiderat cu mare usurinta de catre examinatorul OSIM in baza unor argumente puerile.
Sustin apelantele reclamante ca instanta de fond a fost probabil indusa in eroare de sustinerile paratului conform carora reclamantele ar fi renuntat, in anul 2007, la protectia pentru Romania a marcilor internationale sus-mentionate, sustineri evident false, intrucat in anul 2007 Romania a devenit membra cu drepturi depline in Comunitatea europeana, si ca efect marcile comunitare Baumit 000452607 avand senioritatea decurgand din marca IR672607 si CTM 000445940 avand senioritatea decurgand din marca IR671403 au devenit pe deplin valide in Romania.
Ca urmare, reinnoirea marcilor internationale de a caror senioritate beneficiaza cele 2 marci comunitare nu se justifica din nici un punct de vedere.
In acest sens, fac reclamantele apelante trimitere la Regulamentul EC al Consiliului Europei nr. 40/94 privind marca comunitara, care prevede posibilitatea ca titularul unei marci inregistrate anterior in statele membre – incluzand o marca inregistrata potrivit tratatelor internationale cu efect in tarile membre – care solicita inregistrarea unei marci identice cu marca comunitara privind produse si servicii identice cu cele pentru care marca anterioara a fost inregistrata, poate invoca pentru marca comunitara senioritatea marcii anterioare in statele membre. Senioritatea va avea acelasi efect, chiar daca titularul marcii comunitare a renuntat la marca anterioara sau a lasat sa decada si acesta (titularul) va avea aceleasi drepturi ca si cum marca anterioara ar fi continuat sa fie inregistrata.
Prin urmare, sustin apelantele reclamante ca protectia marcilor Baumit a fost continua din 1997 pana in prezent, initial prin cele 2 inregistrari internationale, iar in prezent prin marcile comunitare care continua efectele celor 2 marci internationale.
In cazul unor actiuni in anulare de marci – cum este si prezenta cauza – motivele de anulare se apreciaza retroactiv, de la data depunerii cererii de inregistrare a marcii sau marcilor posterioare, si nu la data emiterii deciziilor de inregistrare sau dupa caz a datei judecarii cererilor de anulare.
Indrept, au fost invocate prevederile art.291 si urmatoarele Cod Proc. Civ. precum si orice alte norme interne si internationale incidente in prezenta cauza.
Prin apelul formulat de apelantul-parat R.A. este criticata hotararea primei instante sub urmatoarele aspecte:
Art. 29 din Legea nr. 84/1998 prevede in mod expres faptul ca „inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului national reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani”. Cu alte cuvinte, protectia este acordata, de la data constituirii depozitului national. Legiuitorul a delimitat in mod clar doua termene: data inregistrarii si data publicarii, in functie de drepturile si obligatiile titularului ce decurg in mod independent in functie de acestea.
Astfel, arata apelantul parat ca de la data inregistrarii (data constituirii depozitului national) curg: perioada de protectie de 10 ani, perioada de 5 ani in functie de care se poate cere decaderea din drepturi a titularului etc., iar de la data publicarii curge termenul de opozitie de 3 luni.
Intentia legiuitorului de a acorda protectie odata cu data inregistrarii este intarita de intentia acestuia de a proteja titularul marcii inregistrate fata de eventuale situatii prejudiciabile, instituind in acest sens o serie de drepturi prevazute de art. 35 din lege.
Din toate acestea rezulta – in opinia apelantului parat – faptul ca data inregistrarii este data constituirii depozitului national, iar nu data definitivarii inregistrarii, aceasta din urma fiind o data relativa in functie de care drepturile sunt constituite cu efect retroactiv. Cu atat mai mult este sustinuta aceasta teorie, cu cat fata de data inregistrarii (data constituirii depozitului) sunt analizate toate drepturile titularului, acestea nefiind analizate niciun moment prin prisma datei publicarii care instituie numai drepturi fata de eventualii titulari ai unor drepturi anterioare.
O astfel de interpretare, potrivit careia data de inregistrare este identica cu data constituirii depozitului, se regaseste si in dispozitiile art. 46 din Regulamentul CE nr. 207/2009 care precizeaza ca protectia este de 10 ani de la data depunerii.
Pe de alta parte, atat in cuprinsul Legii nr.84/1998, cat si in cuprinsul Regulamentului CE nr. 207/2009 (art. 146), din punct de vedere terminologic, singura clarificare legala este acordata asupra termenului de data de depunere.
Considera apelantul-parat ca, interpretand sistematic dispozitiile Legii nr. 84/1998 prin interpretarea normelor comunitare cuprinse in Regulamentul CE nr. 207/2009, vom obtine o solutie identica cu cea mentionata mai sus. Astfel, lipsa unei mentiuni oficiale exprese in cuprinsul actului normativ cat si prin interpretarea logica a acestuia, rezulta ca vointa reala a legiuitorului a fost aceea de a exista identitate intre cele doua date. Aceasta interpretare a textului legal se bazeaza – in opinia apelantului – pe norme legale clare, evidente si departe de a fi lacunara, astfel incat o interpretare opusa pare contradictorie destinatiei reale a acestei norme juridice.
Avand in vedere importanta datei de la care marca 052719 BAU M1X, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR se considera inregistrata, considera apelantul, pentru considerentele mai sus expuse, ca aceasta este 30.05.2002, fata de aceasta data urmand a fi calculat termenul de prescriptie stipulat de art. 48 alin. 3. In lumina celor expuse, data la care s-a implinit termenul de prescriptie al actiunii intemeiate pe baza art. 6, alin. 1, lit. c) in raport de MN 052719 BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR este 30.05.2007.
B. Raportat la marcile nationale, instanta de fond nu a analizat probele administrate la dosarul cauzei.
Astfel cum reiese din Certificatul de inregistrarea a Marcii nationale 052719 BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR, aceasta a fost inregistrata pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 30.05.2002 pentru clasele de servicii si produse (conform clasificarii de la Nisa) 1 – 42. Desi SC BAUMIX SRL a declarat, prin administratorul de la acea vreme, ca nu revendica un drept exclusiv asupra elementelor “INDUSTRIA” si “CONSTRUCTIILOR”, protectia este acordata pentru intreaga marca, in ansamblul ei, iar analiza efectuata de catre instanta trebuia sa se raporteze la intreaga marca, si nu numai la unele elemente ale acesteia;
Marca nationala 052719 BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR a fost dobandita de catre paratul apelant de la SC BAUMIX SRL, in luna octombrie 2004, printr-un contract de cesiune de marca.
Celelalte marci detinute de catre parat sunt inregistrate pentru clasele 1 si 19.
In conformitate cu temeiul in drept al actiunii formulate de catre intimatele-reclamante, acestea au solicitat anularea marcilor paratului apelant, motivand ca prin inregistrarea acestora se aduce atingere marcilor detinute proprietate de catre acestea.
In conformitate cu dispozitiile art. 6, alin. 1, litera c), marcile detinute de catre parat, ar fi trebuit anulate daca acestea erau similare cu marci anterioare si erau destinate a fi aplicate unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista risc de confuzie pentru public, incluzand si riscul de asociere cu marcile anterioare.
In ce priveste similaritatea (afirmata de reclamante) intre marcile a caror anulare s-a cerut si marcile intimatelor-reclamante si riscul de asociere cat si cel de confuzie, arata apelantul parat ca acest aspect a fost retinut in mod gresi de catre instanta de fond.
De altfel, instanta de fond a retinut si faptul ca, in ceea ce priveste marcile a caror anulare s-a solicitat, exista si unele elemente verbale care sunt in fapt elemente de ordin tehnic ce nu sunt de natura a identifica in mod individual produsele, existand un risc de confuzie.
Marca CTM0445940 este reprezentata prin elementele verbale combinate (litere de tipar mari si mici) Bau si mIT insotite de un patrat simplu negru.
Marca a carei anulare se solicita MN 052719 BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR, este reprezentata de particulele verbale: BAU MIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR insotite de o linie si un punct color. Linia subliniaza particula BA iar punctul contrat reprezinta punctul literei I.
De remarcat ca nici fonetic aceste doua marci nu sunt similare. Existenta unor elemente comune nu este de natura a determina un risc de confuzie. De altfel, particula “BAU” este comuna mai multor marci inregistrate la nivel comunitar si international.
Conceptual, nu exista similaritate daca marca CTM 0445940 este compusa dintr-o alternanta de litere mici si mari construita pe doua laturi ale unui patrat, iar marca a carei anulare s-a solicitat reprezinta conceptual legatura dintre materialele de constructii (bau – cf. limbii germane insemna constructie) iar mix – legatura dintre toate materialele destinate industriei constructiilor. Vizual nu poate fi retinuta niciun fel de asemanare, riscul de confuzie fiind practic nul.
Mentioneaza apelantul parat ca, in ceea ce priveste MN 069898 nu se poate sustine nici ca asemanarea este reprezentata de patratul negru deoarece, daca in cazul marcii BAUMIT patratul negru este evident un element grafic – dar care nu poate crea distinctivitate – in cazul MN 069898 nu exista un altfel de element geometric, particulele verbale BAU si MIX fiind editate cu caractere albe, care sunt asezate conceptual pe un fond de contrast care sa le evidentieze.
De altfel, din punct de vedere conceptual, nu reiese cu claritate existenta unui element verbal BAUMIT. Fontul special cu care este redactat acest element verbal este de natura a crea confuzie intre BAUMIT si IT 3 AU.
In cazul acestei marci, elementele verbale BAU si MIX sunt editate cu un font specific, de natura a genera o distinctivitate vizuala intre cele doua marci combinate.
Nici clasele de protectie nu sunt identice; in timp de CTM 0445940 este protejata in mod limitativ pentru adezivii destinati constructiilor, MN 069898 este protejata pentru aditivii destinati industriei.
Cu privire la marcile nationale 066004, 066005, 066006, 066001, 066223, 071847, 071595, 071596, 072420, 072403, 073715 si 082619, nu exista risc de confuzie.
Instanta de fond, realizand o analiza superficiala, a retinut in mod eronat ca „… desi marcile BAUMIX mai contin si alte elemente verbale, acestea din urma nu sunt de natura a identifica in mod individual produsule, ci au doar o aparenta de indicativ tehnic [ .. ]”.
Intre marcile aflate in conflict exista – in sustinerea paratului apelant -diferente evidente de ordin verbal, fonetic, conceptual si vizual.
Marcile comparate sunt construite in mod diferentiat una de cealalta, iar elementele verbale continute nu sunt similare, exceptand particula „BAU”, particula regasita in peste 10 marci comunitare si peste 400 de marci internationale, dintre care peste 60 anterioare marcilor intimatelor – reclamante.
In baza celor expuse, considera apelantul ca este aplicabila teoria distantei, in conditiile in care inregistrarea marcii BAUMIT s-a realizat la o scurta distanta in timp fata de alte marci continand in compunere elementul verbal “BAU”.
De altfel, datorita descriptivitatii, aceasta particula nu poate fi protejata in mod individual.
Instanta de fond trebuia sa analizeze marcile in ansamblul lor, fara a se limita la anumite presupuse similaritati verbale. Marcile apelantului parat sunt compuse atat din elemente verbale cat si din elemente grafice care sunt de natura a se mentine in perceptia consumatorului.
Astfel nu trebuie luate in considerare doar anumite componente, respectiv elementele verbale, ci trebuie analizata imaginea intregii marci. Instanta de fond in mod eronat a considerat ca neglijabile celelalte elemente ale marcilor, respectiv elementele verbale, precum “industria constructiilor”, “Gli 49” sau “MTI 80”, sau elementele grafice. In acest sens nu exista nicio baza care sa conduca la concluzia ca un consumator care este suficient de bine informat, atent si circumspect va ignora sistematic celelalte elemente ale marcii, si va lua in considerare doar elementele verbale compuse din particula “BAU”,
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a retinut in mod constant ca „riscul de confuzie trebuie analizat in mod global din punctul de vedere al perceptiei consumatorului asupra marcilor si produselor sau serviciilor, fiind necesar a fi luate in considerare toate elementele care intra in compozitia marcilor, de natura vizuala, auditiva, fonetica, conceptuala”.
Mai arata apelantul parat ca, in situatia de fata, nu se poate pune in discutie analiza similaritatii sau identitatii produsele apartinand intimatei intrucat acestea nu exista sub marca Baumit.
Conform celor pretinse de catre intimatele – reclamante prin cererea de chemare in judecata, marca BAUMIT este aplicata unor produse similare ori identice cu produsele comercializate sub marcile a caror anulare se solicita.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca marca BAUMIT reprezinta in fapt numele comercial al producatorului (Baumit Baustoffe GmbH), nume protejat si in baza art. 8 al Conventiei de la Paris.
Din perspectiva analizei desfasurate atat asupra produselor MUREXIN, cat si a intregii activitatii comerciale desfasurate in conexiune indirecta cu marca BAUMIT, reiese ca in anul 1985, ratiunea juridica a protectiei marcii BAUMIT a fost aceea de a intari protectia unui nume comercial.
Din intreg probatoriul depus la dosarul cauzei rezulta ca produsele de tip adezivi, mortari si tencuieli sunt comercializate sub marca MUREXIN, iar nu sub marca BAUMIT.
Marca reprezinta un semn distinctiv servind la diferentierea de catre public a produselor si serviciilor unui comerciant de produsele si serviciile de acelasi fel ori de produsele si serviciile similare ale altor comercianti. Asadar, marca este un element de identificare a unor produse in raport de produse de acelasi fel sau de produse apartinand unui alt comerciant.
In cazul de fata se poate identifica numai o marca/denumire a produselor intimatelor-reclamante, si anume MUREXIN.
Marca BAUMIT, reprezinta numele comercial al producatorului, in cazul in care acesta este Baumit Baustoffe GmbH, dar care nu este parte in dosar.
Societatile reclamante sunt in fapt detinatoarele drepturilor de control asupra societatilor Baumit din Europa, fara insa ca acestea sa produca in mod efectiv produse; marca sub care aceste produse sunt comercializate este MUREXIN.
Art. 6, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 84/1998 stabileste, ca si conditie necesara, existenta unui risc de confuzie pentru publicul specializat.
Considera apelantul-parat ca produsele intimatelor-reclamante se adreseaza unui public specializat, aceasta fiind concluzia care a reiesit chiar din probatoriul administrat.
Sub imperiul acestei prezumtii, a publicului specializat, este greu de sustinut ca poate exista vreun risc de confuzie intre marca MUREXIN si marcile a caror anulare s-a solicitat. Acest lucru este perfect valabil si fata de marca BAUMIT.
Publicul specializat/avizat la achizitionarea unui produs face diferentierea fata de alte produse prin intreg aspectul vizual al acestor produse. Cu atat mai mult cu cat atat produsele MUREXIN cat si produsele comercializate sub marcile inregistrate de catre subsemnatul se adreseaza unui public avizat.
Cat priveste segmentul de public neavizat, sustinerea anterioara este cu atat mai pertinenta cu cat acest segment de public are in vedere la achizitionarea unui produs toate elementele: aspect vizual, marca de produs, numele producatorului, informatiile tehnice oferite.
In aceste conditii, considera apelantul ca sustinerea potrivit careia ar exista un astfel de risc este nefondata.
In analiza existentei unui risc de confuzie intre marcile apelantei si marcile paratei instanta de fond trebuia sa ia in considerare consumatorul specializat. Atat practica CJCE cat si a instantelor straine demonstreaza faptul ca similaritatea, respectiv gradul de confuzie existent intre doua marci este in stransa legatura cu publicul caruia i se adreseaza aceste produse.
Data fiind neindeplinirea conditiei privind riscul de confuzie precum si aspectele de diferentiere relevate anterior, considera apelantul ca a dovedit inaplicabilitatea dispozitiilor art. 6, alin. 1, lit. c) la cazul de fata.
O alta critica formulata de apelantul parat este in sensul ca instanta de fond a retinut in mod nefondat faptul ca din probele administrate de catre intimatele-reclamante a reiesit notorietatea marcilor „BAUMIT” pe teritoriul Romaniei.
In conformitate cu prevederile art. 16 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, asa cum acesta a fost aprobat prin HG nr. 833/1998, pentru determinarea si dovedirea notorietatii, intimatele – reclamante aveau obligatia de a demonstra, in mod cumulativ, indeplinirea a doua conditii: larga cunoastere pe teritoriul Romaniei si determinarea segmentului de public caruia i se adreseaza produsele sau serviciile la care se refera marcile potrivit criteriilor functionale stabilite prin aceasta norma.
Fata de aceste criterii, intimatele-reclamante ar fi trebuit sa produca probe concludente care sa conduca instanta la concluzia ca la data inregistrarii marcilor a caror anulare s-a solicitat, marcile intimatelor beneficiau de notorietate. In fapt, acest lucru nu s-a intamplat.
La data inregistrarii marcilor a caror anulare s-a solicitat, si nici la acest moment, intimatele-reclamante nu exploatau aceste marci pe teritoriul Romaniei, aferent produselor protejate prin clasa l (conform clasificarii de la Nisa), respectiv aditivi. Pentru adezivi, intimatele-reclamante exploateaza o marca speciala, numita MUREXIN.
Regimul de protectie a marcii notorii pe teritoriul Romaniei este guvernat de principiul teritorialitatii, consacrat de prevederile art. 1 din Legea nr. 84/1998. Prin urmare intereseaza gradul de cunoastere al marcilor pe teritoriul Romaniei. In ceea ce priveste gradul de cunoastere al marcilor pe teritoriul altor state reprezinta un fapt vecin si conex, dar care nu este de natura a conferi notorietate pe teritoriul Romaniei.
Avand in vedere dispozitiile regulii 16 alin (4) din Regulament raportat la dispozitiile art. 1169 C.civ notorietatea trebuie dovedita de catre cel care o invoca. Intimata nu a facut dovada, prin probele administrate, a existentei notorietatii marcilor sale la momentul inregistrarii marcii “BAUMIX”.
Apelantele-reclamante au revendicat un drept anterior in baza inregistrarii internationale conferite prin MI 0672607 si MI0671403.
Potrivit actiunii formulate de catre acestea si probatoriului depus in cauza, aceste marci urmau sa se opuna inregistrarii nationale a marcilor a caror anulare s-a solicitat. Instanta de judecata a si retinut, in sentinta pronuntata, aceste aspecte ca fiind definitorii pentru solutia acordata.
Ceea ce insa a fost trecut cu vederea este ca aceste doua marci nu sunt protejate pentru teritoriul Romaniei. Inregistrarea internationala conferita chiar de catre WIPO nu reprezinta o inregistrare la nivel mondial in mod automat, titularul cererii urmand sa specifice in cererea sa tarile desemnate pentru protectie.
Inregistrarile internationale ale celor doua marci nu sunt solicitate pentru Romania motiv pentru care aceste inregistrari nu sunt de natura sa produca efecte pe teritoriul Romaniei. Asadar, aceste marci nu puteau fi retinute de catre instanta de judecata ca fiind anterioare si sa se opuna marcilor a caror anulare se solicita.
In ce priveste marcile comunitare, arata apelantul-parat ca acestea nu pot avea efect asupra valabilitatii marcilor inregistrate de acesta. La data inregistrarii marcilor nationale, pe teritoriul Romaniei nu isi produceau efectele marcile comunitare. Astfel, la data inregistrarii marcilor nationale a caror anulare se solicita, marcile comunitare nu puteau fi opuse pe teritoriul Romaniei. In conformitate cu Ordinul nr. 148/2006 al OSIM, aceste marci au putut fi opuse in cadrul procesului de inregistrare a marcilor nationale incepand cu data de 01.01.2007.
Mai arata apelantul parat ca, atat ulterior datei publicarii fiecarei marci in Buletinul Oficial al proprietatii Industriale cand apelantele-reclamante nu au formulat opozitii la inregistrare, cat si dupa acest moment, timp de 5 ani, acestea au stat in pasivitate nefiind afectate de existenta acestor marci.
In tot acest timp, marcile a caror anulare s-a solicitat au fost tot mai cunoscute pe teritoriul Romaniei datorita calitatii produselor ce au fost comercializate sub aceste denumiri.
Analizand pretentiile intimatelor – reclamante, se desprinde ideea ca acestea nu au formulat o astfel de actiune, caci pana la momentul introducerii actiunii acestea nu au resimtit in piata existenta unor marci de natura a le aduce prejudicii. Acest lucru nu este real, in conditiile in care, incepand cu anul 2002 SC BAUMIX SRL, a avut o pozitie solida pe piata romaneasca de profil, produsele comercializate sub marcile a caror anulare s-a solicitat fiind apreciate de publicul carora le este destinat.
Totodata sustine apelantul lipsa de distinctivitate a denumirii BAUMIT si distinctivitatea dobandita a marcilor proprii. Marca BAUNIIT este compusa din doua cuvinte provenind din limba germana. Apelantele – reclamante revendica un drept exclusiv asupra marcii verbale BAUMIT, in conditiile existentei a peste 400 de marci avand in compunere elementul verbal “BAU” .
Data fiind aplicabilitatea acestei marci sectorului economic al constructiilor (produse si servicii), rezulta – in sustinerea apelantului parat – ca parte din marca BAUMIT este descriptiva, iar elementul verbal “MIT” nu este suficient sa creeze distinctivitate in raport de alte marci existente.
De altfel, apelantele – reclamante nici nu au inregistrat initial marca verbal, ci doar cu o forma grafica care sa ii confere distinctivitate.
In aceste conditii, marca BAUMIT, prezinta un grad de distinctivitate scazut, fiind ceea ce doctrina numeste o marca slaba, fiind o marca evocatoare, iar aceasta lipsa a caracterului distinctiv duce la lipsa unei protectii.
In cei peste 7 ani de activitate, produsele comercializate de catre SC BAUMIX SRL au devenit larg cunoscute, riscul de confuzie cu produse comercializate sub marcile BAUMIT ori MUREXIN fiind practic inexistent.
Probele administrate demonstreaza atat larga cunoastere de care aceste produse beneficiaza pe teritoriul Romaniei, cat si distinctivitatea dobandita fata de oricare alt produs existent in piata precum si notorietatea acestora.
Totodata, instanta de apel trebuie sa ia in considerare faptul ca aceste marci au coexistat pe piata timp de 5 ani, pana la data introducerii prezentei actiuni. In acest sens faptul inregistrarii marcilor apartinand apelantului in contextul preexistentei unor marci similare, in cadrul carora se poate retine ca elementul verbal este asemanator, cu consecinta coexistentei pe piata a acestora, intr-o atitudine de tolerare reciproca, altereaza distinctivitatea elementului dominant asemanator in cadrul marcilor apartinand intimatei.
Astfel consumatorul produselor pentru care marcile apelantei sunt inregistrate ignora elementul verbal presupus asemanator acordand o atentie sporita celorlalte elemente componente ale marcilor. In aceste conditii riscul de confuzie este exclus, consumatorul fiind capabil sa distinga in mod clar produsele cat si societatile care le produc.
Cu referire la reaua credinta retinuta de prima instanta, se arata in esenta ca SC BAUMIX SRL a fost infiintata in anul 2002, avand ca obiect principal de activitate productia de materiale destinate industriei constructiilor, in special adezivi.
La data de 07.10.2003, paratul apelant a devenit asociat al acestei societati cu o participare de 80%. La acea data, societatea deja functiona, avea relatii si contracte comerciale in desfasurare si avea inregistrata marca nationala 052719 BAU MLX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR, comercializand deja produse pe care era inscrisa aceasta denumire.
Astfel, nu paratul apelant a fost cel care a inregistrat aceasta marca, ea fiind inregistrata la data de 30.05.2002 moment in care intre apelant si societatea SC Baumix SRL nu exista niciun fel de legatura.
In raport de acest moment – 30.05.2002 – trebuia analizata de catre instanta de fond existenta relei-credinte la inregistrarea marcii. In conditiile in care marca a fost inregistrata de terte persoane, in mod eronat instanta de fond a retinut reaua-credinta in persoana apelantului.
Din anul 2002, SC BAUMIX SRL, pe baza unei relatii comerciale existente intre aceasta societate si SC ITALKOL SRL si SC BAUMIX SRL (societate functionand in conformitate cu legile din Italia) a comercializat produse destinate industriei constructiilor, pe teritoriul Romaniei.
Produsele comercializate sub asa zisa marca “BAUMIX” au existat pe piata europeana inainte de 2002, iar incepand cu respectivul an (data infiintarii SC BAUMIX SRL) si pe teritoriul Romaniei.
La data la care se BAUMIX SRL isi inregistra marca, apelantul parat era tert atat de aceasta societate cat si de aceasta marca.
Mai mult decat atat, instanta a retinut in sarcina apelantului imposibilitatea de a explica “cum a ales” denumirea BAUMIX, ignorand faptul aceasta denumire nu a fost stabilita de catre el.
Apelantul parat mai releva cateva inadvertente dintre inscrisurile depuse la dosarul cauzei si sustinerile partilor potrivnice, respectiv:
a) desi inregistrarile internationale nu produc efecte pe teritoriul Romaniei, prin lipsa de eficacitate datorata restrangerii teritoriale, le-au folosit invocand drepturi anterior constituite;
b) desi toate inregistrarile (atat cele internationale cat si cele comunitare) sunt efectuate avand ca titular Knoch, Kern & Co., toate produsele la care se face referire in actiune si in inscrisurile depuse la dosar sunt produse fie de catre SC BAUMIT ROMANIA SRL, fie de catre BAUMIT BAUSTOFFE GmbH. Asadar pretinsa confuzie nu se raporteaza la produsele proprii, ci la produsele altei entitati juridice.
c) Legatura dintre intimatele-reclamante si SC BAUMIT ROMANIA SRL nu a fost dovedita in nicio modalitate, mai mult decat atat, toate documentele fiscale si oficiale aflate la dosar apartinand acesteia din urma, ce nu este parte in prezenta cauza.
d) Notorietatea nu a fost probata niciun moment, iar prezumtiile de notorietate nu functioneaza prin simpla afirmare a acesteia.
Se mai arata ca hotararea instantei de fond contine referiri la marci care nu au format cadrul procesual al judecatii de fond, respectiv instanta a facut referire la marca 063579, fara insa ca aceasta marca sa fi facut obiectul cererii de chemare in judecata ori probatoriului administrat in acest sens.
In aceste conditii, considera apelantul ca instanta a dovedit lipsa de impartialitate, administrand probe ce nu au fost solicitate de catre parti si nici puse in discutia acestora. Mai mult decat atat, instanta prin aceasta mentiune a largit cadrul procesual asupra altor drepturi, ce nu au facut obiectul cererii de chemare in judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 – 299 Cod procedura civila.
Apeluri legal timbrate.
Fiecare dintre apelanti a formulat intampinare la apelul declarat de partea adversa.
Prin intampinarea formulata de apelantele reclamante se arata in esenta ca fara temei apelantul parat pune semnul egalitatii intre data depunerii cererii de inregistrare a unei marci si data inregistrarii efective a marcii. Cele doua date creeaza drepturi si consecinte juridice total diferite.
Este considerata falsa concluzia pe care o deduce apelantul, in raport de normele comunitare, in sensul ca singura data care naste efecte juridice ar fi aceea a depunerii cererii de inregistrare, in conditiile in care pe fiecare fila a unei marci comunitare se regasesc identificate doua mentiuni distincte: data depunerii si data inregistrarii.
Pe de alta parte, se arata ca cererea de anulare a marcilor BAUMIX a fost intemeiata pe trei ipoteze distincte, printre care si aceea a inregistrarii marcii cu rea credinta, actiune care este imprescriptibila extinctiv.
Mai arata apelantele reclamante ca au administrat un volum impresionant de inscrisuri probatorii care, coroborate cu expertiza lingvistica extrajudiciara si punctul de vedere al OSIM, au condus la concluzia similaritatii marcilor posterioare BAUIMIX cu marcile BAUMIT si notorietatea acestora din urma. S-a statuat in jurisprudenta si in practica faptul ca elementele verbale beneficiaza de prioritate in raport cu cele vizuale (figurative) deoarece sunt percepute si pe cale fonetica. Atat normele si recomandarile OMPI cat si practica judiciara consacrata indica faptul ca se compara elementele tari, puternice,distinctive din cuprinsul marcilor, si nu elementele secundare, uzuale sau generice, care nu au putere distinctiva si nu indeplinesc functia esentiala a marcii – aceea de diferentiere a produselor.
De asemenea se arata ca a fost dovedita – prin inscrisurile depuse – existenta, publicitatea si notorietatea marcilor BAUMIT si larga utilizare a acestora in plan mondial si in Romania. Faptul ca apelantele reclamante detin si exploateaza si marca MUREXIM nu are nicio legatura cu aceasta cauza.
Opineaza apelantele reclamante ca este falsa si in contradictie cu apararile formulate in fata primei instante sustinerea apelantului parat in sensul ca marcile internationale MI 672607 si 671403 nu ar fi protejate in Romania. Potrivit sustinerilor din cererea de chemare in judecata si probatoriului administrat, respectivele marci au fost inregistrate de reclamante in anul 1997, fiind astfel anterioare si opozabile marcilor BAUMIX. Momentul la care se apreciaza conditiile de inregistrare precum si notorietatea, opozabilitatea unor drepturi anterioare este cel al depunerii cererilor posterioare de inregistrare, si nu data judecarii cererii in anulare.
Ca efect al dobandirii de catre Romania, in anul 2007, a calitatii de membru al Uniunii Europene, marcile comunitare BAUMIT 000452607 cu senioritatea marcii IN 672607 siCTM 000445940 cu senioritatea marcii IR 671403 au devenit pe deplin valabile si protejate in Romania. Ca urmare, reinnoirea (in anul 2007) a marcilor internationale nu se justifica in ce priveste teritoriul Romaniei in conditiile in care protectia a continuat prin marcile comunitare.
In ce priveste lipsa opozitiei reclamantelor la inregistrarea marcilor a carei anulare se solicita, se arata ca reclamantele sunt societati straine, cu activitati internationale, si ar fi absurd si li se pretinsa sa monitorizeze activitatea fiecarui nou concurent ce apare pe o anumita piata sau depunerea unor marci similare, iar in situatia in care nu au formulat opozitie sa nu mai poata solicita anularea marcii frauduloase.
Considera apelantele-reclamante ca „sunt hilare” sustinerile apelantului parat in sensul ca marcile BAUMIT ar fi lipsite de distinctivitate, respectiv ca ar fi o marca evocatoare. Larga cunoastere a marcilor BAUMIX pe care o afirma paratul apelant ar putea fi o consecinta directa a „ratasarii parazitare a marcilor BAUMIT”.
Referitor la reaua credinta a paratului apelant, se arata ca acesta a detinut functia de director de marketing si vanzari la divizia de produse de constructii a SC Henkel Romania, aceasta din urma societate fiind unul dintre principalii competitori ai reclamantelor apelante. Imprejurarea ca marca BAUMIX INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR a fost depusa la inregistrare de catre SC Baumix SRL, si ulterior preluata de catre paratul apelant nu poate fi retinuta – in sustinerea apelantelor reclamante – ca o cauza exoneratoare a relei credinte deoarece paratul putea sa se foloseasca de persoane interpuse pentru a infiinta mentionata societate comerciala, tocmai pentru a fi exonerat de prevederile contractuale salariale cu firma Henkel si/sau incidentei prevederilor legale privind combaterea concurentei neloiale. Pe de alta parte, paratul a preluat (prin cesiune) marca cu toate calitatile si viciile ei. In ipoteza in care paratul a fost de buna credinta si nu avea nicio legatura cu crearea SC Baumix SRL inainte de plecarea lui de la firma Henkel Romania (fiind o simpla intamplare ca a preluat o firma ce avea acelasi obiect de activitate cu cel al firmei la care fusese angajat si ca firma preluata avea o denumire cvasiidentica cu marcile notorii BAUMIT) se intreaba apelantele reclamante de ce a cesionat/transferat aceste marci in nume propriu in conditiile in care existau ti „marci libere” ce nu incalcau drepturi anterioare.
Apelantul parat sustine caracterul nefondat al apelului declarat de reclamante, aratand in esenta ca: denumind formal „BAUMIT” si „BAUMIX” marcile in conflict, reclamantele apelante incearca sa induca ideea ca marcile sunt similare pana la confuzie.
In ce priveste marcile internationale inregistrate de reclamante, se arata ca durata de protectia acestora a expirat in anul 2007. incepand din acest an, apelantele reclamante nu au mai avut inregistrate, pe cale internetionala, aceste marci pentru Romania.
Mai arata apelantul parat ca niciuna dintre probele administrate in cauza nu releva notorietatea marcilor BAUMIT. Reclamantele au incercat, in cursul judecatii, sa creeze o prezumtie de notorietate, fapt inadmisibil din perspectiva prevederilor Legii 84/1998. pentru determinarea si dovedirea notorietatii, reclamantele aveau obligatia de a demonstra indeplinirea conditiilor stabilite prin Regula nr. 16 din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998.
In dovedirea sustinerilor formulate, apelantele au administrat – in etapa apelului – proba cu inscrisuri.
Analizand apelurile in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
I. Referitor la exceptia tardivitatii cererii (de anulare a marcii 052719 BAU MIX, INDSUSTRIA CONSTRUCTIILOR) fundamentata pe prevederile art.48 alin. 1 lit. b) coroborat cu art. 6 lit. c) din Legea 84/1998:
Marcile al caror titular este paratul apelant – a caror anulare a fost solicitata in cauza de catre apelantele reclamante – sunt marci nationale, inregistrate in conditiile Legii 84/1998.
Sanctiunea (nulitatii) invocata de catre apelante, si conditiile in care poate fi invocata si aplicata, sunt de asemenea reglementate prin mentionatul act normativ.
Prin urmare, cadrul legal in care trebuie apreciat termenul in care poate fi promovata o actiune in anularea inregistrarii unei marci este cel dat de legea nationala, neexistand temei spre a se apela la reglementarile din cuprinsul Regulamentului nr. 207/2009, care reglementeaza o categorie distincta de marci, si anume marcile comunitare.
Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca prima instanta a procedat in mod judicios apreciind asupra respectarii de catre reclamante a termenului legal in care puteau invoca nulitatea marcii nr. 052719 „BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR” prin raportare la exigentele art. 48 alin. 3 coroborat cu art. 28 din Legea 84/1998, care stabileste expres ca termenul de 5 ani in care poate fi ceruta anularea marcii „curge de la data inregistrarii marcii” , respectiv „cand deciziile de inregistrare a marcilor au devenit definitive, marcile se inregistreaza in Registrul National al Marcilor …”.
Prevederea din continutul art.29 alin.1 Legea 84/1998 (care se regaseste in capitolul intitulat „durata, reinnoirea si modificarea inregistrarii marcii”) – potrivit careia „inregistrarea marcii produce efecte ce incepere de la data depozitului national reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani” – are drept scop marcarea momentului de la care incepe sa curga termenul/durata de 10 ani pentru care titularul beneficiaza de protectia legala a drepturilor conferite prin art. 35-38, fiind fara relevanta in aprecierea asupra termenului la care se refera art. 48 alin. 3 din acelasi act normativ (norma plasata in capitolul intitulat „stingerea drepturilor asupra marcilor).
Termenul prevazut in art. 29 alin 1 din Legea 84/1998 (si implicit momentul determinat de legiuitor ca fiind cel de la care acest termen incepe sa curga) este unul menit sa profite titularului de marca, sa-i acorde acestuia beneficiul de a fi plasa si pentru trecut (incepand cu data constituirii depozitului reglementar) sub protectia dobandita prin actul de inregistrare ce marcheaza finalizarea procedurii declansate prin constituirea mentionatului depozit, in timp ce termenul reglementat prin art. 48 alin. 3 din acelasi act normativ (incluzand momentul de la care incepe sa curga) se adreseaza tertilor care pretind vatamarea unui drept ca si consecinta a inregistrarii unei marci, si intereseaza pierderea drepturilor titularului asupra marcii, cu titlu de sanctiune pentru acesta din urma.
Ca atare, cele doua termene legale au, fiecare, o natura speciala, si se aplica numai situatiilor care se circumscriu ipotezelor normelor juridice prin care au fost stabilite.
Atata vreme cat legiuitorul a stabilit in mod expres, pentru cele doua termene mentionate, momente de debut distincte, nu exista temei spre a se realiza – pe cale de interpretare, si in contradictie cu regula potrivit careia o dispozitie legala trebuie interpretata in sensul in care poate produce un efect, iar nu in acela in care nu ar produce niciun efect – o confuziune intre cele doua momente.
II. Referitor la calitatea pretinsa de reclamante, de titulare ale unor marci anterior inregistrate pentru produse identice:
Apelantele reclamante reproseaza primei instante ca ar fi apreciat in mod eronat faptul ca marcile BAUMIT nu erau protejate pe teritoriul Romaniei la data inregistrarii marcilor a caror anulare se solicita.
Acest repros al apelantelor reclamante este real, prin raportare la data la care au fost inregistrate marcile a caror anulare se solicita in speta, insa o atare constatare nu este de natura a conduce la o alta solutie decat cea retinuta de instanta fondului pe acest aspect. Ceea ce intereseaza in analiza cererii de anulare fundamentata pe prevederile art. 48 lit. b) rap. la art. 6 lit. c) din Legea 8/1996 este imprejurarea daca reclamantele mai aveau aceeasi calitate la data la care au formulat actiunea in justitie cu acest obiect pentru ca nulitatea este o sanctiune civila a carei finalitate este aceea de a pune capat unei situatii juridice care aduce atingere unui drept subiectiv civil actual (al celui ce o invoca).
Astfel, potrivit extraselor din Registrul International al Marcilor (depuse in vol. III al dosarului constituit la instanta de fond), la data de 17.03.1997, respectiv 19.03.1997 au fost inregistrate pe cale internationala, de catre Knoch, Kern & Co. Wopfinger Stein-u. Kalwerde Schmidt & Co., marca BAUMIT cu element figurativ avand numarul 671403, respectiv marca verbala BAUMIT avand nr. 672607, Romania fiind printre tarile desemnate prin aceste inregistrari.
Pentru teritoriul Romaniei, protectia conferita de inregistrarea marcii nr. 671403 se referea la clasele de produse/servicii 1- produse chimice destinate constructiilor: adezivi destinati constructiilor; 2- mordanti; 19 – materiale de constructii nemetalice, mortare, iar protectia conferita de inregistrarea marcii nr. 672607 se referea la toate produsele si serviciile din cls. 1, 8 si 19, iar din cls. 2 toate produsele cu exceptia mordantilor.
Termenul de 10 ani pentru care a operat protectia legala data de inregistrarile anterior mentionate s-a implinit la data de 17.03.2007, respectiv 19.03.2007.
La aceste din urma date, reclamantele au solicitat/obtinut reinnoirea inregistrarii pentru un numar mai mic de state decat cele pentru care se realizase inregistrarea initiala, Romania nemaifiind printre cele desemnate.
In aceste conditii, protectia conferita reclamantelor – pe teritoriul Romaniei, unde produc efecte marcile a caror anulare o solicita – de inregistrarea celor doua marci internationale a incetat in luna martie 2007, anterior initierii actiunii in anulare pendinte (ce a fost inregistrata la instanta la data de 28.11.2007).
Pe cale de consecinta, raportat la data introducerii actiunii in anulare, reclamantele nu mai erau titulare ale drepturilor (ce ar fi decurs din inregistrarea internationala) pretins incalcate prin inregistrarea marcilor detinute de parat si, ca atare, nu se poate retine existenta incalcarii (prin prezenta marcilor paratului) a unor drepturi actuale protejate prin lege.
Cat priveste drepturile conferite reclamantelor de marcile inregistrate pe cale comunitara – cu nr. 000445940 si nr. 000452607 – Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute ca fiind generatoare de drepturi anterioare – in sensul art. 6 lit. c din Legea 84/1998 – inregistrarii marcilor a caror anulare se solicita in conditiile in care acestea din urma au fost inregistrate in perioada 2003-2006, iar efectele marcilor comunitare pe teritoriul Romaniei au debutat la data de 01.01.2007, cand Romania a devenit membru al Uniunii Europene.
Respectivele marci comunitare confera reclamantelor apelante o protectie actuala, insa aceasta protectie nu putea functiona in Romania inaintea datei de 01.01.2007 in conditiile in care, potrivit cu exigentele art. 1 din Regulamentul CE 40/1994 (ce era in vigoare la data mentionata), efectele marcilor comunitare se produceau numai in statele apartinand Comunitatii.
Argumentul prin care reclamantele apelante aduc in discutie senioritatea marcilor comunitare decurgand din inregistrarea internationala nu este unul care sa conduca la inlaturarea concluziei anterior retinute. Revendicarea unei astfel de senioritatii ar fi relevanta in aprecierea momentului de la care au inceput sa se produca efectele marcii comunitare in statele membre – aspect ce nu intereseaza litigiul pendinte – iar nu sa extinda aceste efecte dincolo de limitele teritoriale mentionate pentru perioada 2002-2006 (cand Romania nu era stat membru al Comunitatii).
In realitate, revendicand – in calitate de titulari ai marcilor comunitare – in asemenea coordonate senioritatea inregistrarii pe cale internationala a marcilor identice BAUMIT, reclamantele apelante pretind fara temei legal o (unica) protectie care sa fi inceput prin inregistrarea pe cale internationala a celor doua marci si sa se fi continuat prin marcile inregistrate pe cale comunitara, ignorand faptul ca cele doua tipuri de marci sunt supuse unor reglementari distincte, care stabilesc rigori speciale relative la limitele – de timp si de teritoriu – ale protectiei acordate titularilor ce au ales unul sau altul dintre sistemele de inregistrare a marcilor.
III. Referitor la critica privind analiza probatoriului administrat in raport de marcile nationale a caror nulitate s-a solicitat:
Apelantul parat imputa primei instante faptul ca nu ar fi facut o analiza corecta a intregului probatoriu administrat raportat la marcile nationale, in acest context evocand opinia potrivit careia trebuia sa se analizeze: similaritatea dintre marcile a caror anulare se cere si marcile comunitare ale caror titulare sunt reclamantele; imprejurarea daca aceste marci erau destinate a fi aplicate unor servicii sau produse identice ori similare; existenta unui risc de confuzie.
In conditiile in care prima instanta nu a retinut ca, prin inregistrarea marcilor a caror anulare s-a cerut, s-ar fi adus atingere vreunui drept dobandit anterior de reclamante prin inregistrarea vreunei marci, si nu a retinut incidenta motivului de anulare prevazut la art. 48 alin. 1 lit. b) raportat la art. 6 lit. c) din Legea 84/1998 (numai in situatia acestui motiv de anulare fiind relevante riscul de confuzie, incluzand riscul de asociere) nu exista situatia premisa necesara pentru efectuarea unei analize care sa priveasca: produsele sau serviciile carora marcile in conflict le erau destinate (din perspectiva claselor de produse pentru care au fost inregistrate) si riscul de confuzie intre aceleasi marci.
Instanta fondului a apreciat ca reclamantele sunt titulare ale unei marci notorii – BAUMIT, si drepturile pe care le au in aceasta calitate au fost incalcate prin inregistrarea marcilor care apartin paratului (ce au in continut cuvantul BAUMIX), fiind astfel incidente prevederile art. 48 alin. 1 lit. b raportat la art. 6 lit. d) din Legea 84/1998.
Spre a conchide asupra calitatii semnului BAUMIT de marca notorie, instanta a avut in vedere: facturile fiscale care atesta comercializarea, de catre reclamanta, a produselor sale pe teritoriul Romaniei incepand din anul 1995; participarea intensa a reclamantei – in Romania, incepand din anul 2001 – la targuri si expozitii;organizarea de seminarii si concursuri; detinerea primelor 2 locuri pe piata, incepand din anul 2003, inclusiv locul 2 in topul firmelor specializate, in raport de cifra de afaceri.
Aprecierea asupra notorietatii unei marci este insa supusa unor rigori legale, stabilite prin Regula 16 din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998 potrivit careia „ (1) Pentru a aprecia daca o marca este notorie, este suficient ca aceasta sa fie larg cunoscuta:
a) pe teritoriul Romaniei; si
b) pentru segmentul de public din Romania caruia i se adreseaza produsele sau serviciile la care se refera marca.
(2) In sensul prevederilor alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza urmatoarelor elemente:
a) categoria de consumatori potentiali, vizata pentru produsele sau serviciile la care se refera marca; identificarea categoriei de consumatori potentiali se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii in legatura cu care marca este utilizata si nu pe grupe de consumatori ai unei game generale de produse sau de servicii;
b) circuitele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se refera marca; in functie de natura produselor si serviciilor, se va tine seama de diferite mijloace de distribuire a acestora, respectiv de comercializarea prin magazine, prin intermediul unor agenti comerciali, direct de la intreprindere sau la domiciliul clientului.
(3) In aplicarea prevederilor art. 20 din lege (84/1998), termenii de mai jos vor avea urmatorul inteles:
a) utilizarea – vanzarea sau oferirea spre vanzare, precum si orice activitati de promovare a produselor si/sau a serviciilor la care se refera marca, inclusiv publicitatea si prezentarea acestora in targuri si expozitii;
b) intinderea utilizarii – cantitatea de produse si/sau de servicii carora li se aplica marca si care sunt comercializate;
c) aria geografica – cunoasterea, la nivelul teritoriului Romaniei, a marcii a carei protectie este solicitata ca notorie si, chiar in afara acestui teritoriu, daca marca este utilizata in teritorii din imediata vecinatate, in teritorii vecine in care se vorbeste limba romana, in teritorii acoperite de aceleasi mijloace de informare in masa sau in teritorii vecine in care se desfasoara relatii comerciale stranse;
d) gradul de cunoastere a marcii notorii – masura in care o marca ocupa piata romaneasca, ca urmare a utilizarii pentru anumite produse si/sau servicii.
(4) Persoana care pretinde ca marca este notorie este tinuta sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, cunoasterea larga a marcii pe teritoriul Romaniei.
(5) In sustinerea notorietatii unei marci pe teritoriul Romaniei pot fi prezentate acte, cum ar fi cele privind:
a) comercializarea sau punerea in vanzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notorie;
b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicata;
c) publicitatea sau reclama produselor si serviciilor sub marca notorie in Romania etc.”
Pe de alta parte, in calificarea unui semn ca fiind marca notorie se impunea a se porni de la scopul marcii, astfel cum acesta este redat in mod explicit prin art. 3 lit. a din Legea 84/1998, respectiv „marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane”.
Astfel, pentru dobandirea caracterului de marca notorie, nu este suficienta utilizarea unui semn, in orice conditii, ci aceasta utilizare trebuie facuta de persoana care pretinde calitatea de titular, cu o cantitate insemnata de bunuri/servicii care sa poarte semnul respectiv si pe o arie geografica semnificativa, fiind totodata necesar ca acest mod de punere in comert a produselor marcate sa fi avut ca rezultat cunoasterea produselor/serviciilor de catre consumatorii avizati.
Raportat la exigentele legale enuntate, Curtea constata ca o prima lacuna a calificarii facute de instanta fondului este aceea ca nu a stabilit si produsele sau/si serviciile pentru care a apreciat ca marcile reclamantelor aveau si calitatea de a fi notorii la momentele inregistrarii marcilor a caror anulare se solicita.
O atare circumstantiere era imperios necesara in conditiile in care, dispunand anularea marcilor detinute de parat ca fiind unele ce au incalcat drepturile reclamantelor asupra unor marci anterioare, aceasta anterioritate nu putea (potrivit considerentelor expuse in analiza de la pct. II, dar si conditiei care rezida din art. 6 lit. d din Legea 84/1998) sa fie reprezentata decat de marca notorie ce a fost retinuta ca generatoare a drepturilor existente atat la datele la care s-au inregistrat marcile detinute de parat cat si la data promovarii actiunii in anulare.
Pe de alta parte, prin raportare la exigentele normelor enuntate, Curtea apreciaza ca probatoriul avut in vedere de prima instanta era departe de a fi suficient pentru a dovedi utilizarea si cunoastere pe scara larga, pe teritoriul Romaniei, a semnelor BAUMIT (cu un continut identic cu cel care il aveau marcile inregistrate pe cale internationala si respectiv comunitara), pentru toate clasele de produse si servicii continute in Clasificarea de la Nisa (in conditiile in care cea mai veche dintre marcile a caror anulare s-a dispus era inregistrata pentru toate produsele si serviciile din clasele 1-42), sau chiar pentru o parte dintre aceste clase.
Acelasi probatoriu nu releva legatura intre societatile comerciale care au calitatea de reclamante in cauza si utilizarea, pe teritoriul Romaniei, a semnului BAUMIT. O atare legatura era – de asemenea – imperios necesar a se stabili in conditiile in care scopul marcii este acela de reflecta o asociere intre produsele marcate si persoana ce pretinde calitatea de titular.
In mod eronat a retinut instanta ca cele doua reclamante (persoane juridice straine) ar fi comercializat produse proprii in Romania, incepand din anul 1995, in conditiile in care facturile fiscale avute in vedere spre a conchide in acest sens atesta acte de comert izolate efectuate de o societate comerciala de nationalitate romana – SC Baumit Com SRL – cu produse in a caror denumire nu se regaseste vreo referire la marca BAUMIT. Asemenea acte de comert, in care nu este relevata vreo implicare a reclamantelor si care nu permit stabilirea unei legaturi intre produsele efectiv comercializate si semnul care se pretinde a valora marca notorie, nu sunt de natura a dovedi utilizarea respectivelor marci de catre persoanele juridice care reclama calitatea de titulare ale unor marci notorii.
Tot astfel, ocuparea de catre SC Baumit Com SRL (si nu de catre reclamante) a unor locuri de top in clasamente intocmite cu privire la evolutia pietei adezivilor si mortarelor, respectiv cu privire la evolutia cifrei de afaceri nu sunt de natura a dovedi utilizarea, in cadrul comertului desfasurat de catre reclamante, a semnului BAUMIT in conditii care – corespunzator exigentelor Regulii nr. 16 din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998 – sa fi dat acestuia valentele unei marci notorii apartinand reclamantelor.
Tot astfel, prima instanta a retinut ca produsele purtand semnele BAUMIT au fost promovate prin publicitate, fara a observa ca inscrisurile care atesta acest mod de promovare (planse fotografice ale unor panouri publicitare, brosuri de prezentare, articole de presa) nu numai ca sunt preponderent ulterioare momentului la care a fost inregistrata cea mai veche dintre marcile a caror anulare era ceruta, dat nici nu contin elemente care sa permita asocierea respectivelor semne cu persoanele care invoca protectia legala a acestor semne, respectiv cu reclamantele.
Fata de considerentele expuse, si de exigentele art. 1169 C.civ., Curtea constata ca in mod eronat a apreciat prima instanta ca reclamantele ar fi dovedit in speta ca aveau calitatea de titulare ale marcilor notorii BAUMIT la datele la care au fost inregistrate marcile detinute de catre parat (in al caror continut se regaseste cuvantul BAUMIX) si ca, prin inregistrarea acestor din urma marci s-ar fi adus atingere drepturilor reclamantelor asupra respectivelor marci notorii.
Pe cale de consecinta, urmeaza a se constat ca nu este incident in cauza motivul de anulare prevazut de art. 48 alin. 1 lit. b) raportat la art. 6 lit. d din Legea 84/1998.
In ce priveste motivul de anulare invocat ca indeplinind exigentele art. 48 alin. 1 lit. c) din Legea 84/1998, respectiv reaua credinta a paratului la inregistrarea marcilor in al caror continut se regaseste cuvantul BAUMIX:
Spre a conchide ca paratul a fost de rea credinta la inregistrarea marcilor a caror anulare era solicitata, instanta de fond a avut in vedere imprejurarea ca acesta a indeplinit functia de director de vanzari si marketing la o societate comerciala care activa pe piata materialelor de constructii, societate care era un competitor important al „reclamantei”.
Acest rationament al instantei este eronat pentru ca, in dezacord cu prevederile art. 35 alin. 1 si 2 din Decretul 31/1954, pune semnul echivalentei intre subiecte de drept diferite, respectiv intre reclamantele care au formulat actiunea in anulare pendinte si SC Baumit Com SRL, atribuindu-i acesteia din urma calitatea de reclamanta si extinzand asupra celor doua societati ca au calitatea de reclamante consecintele unor acte si fapte intreprinse de SC Baumit Com SRL.
Pe de alta parte, acelasi rationament al primei instante ignora imprejurarea ca inregistrarea primei marci ce contine cuvantul BAUMIX, respectiv BAU MIX, INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR, nu s-a realizat de catre parat, ci de catre SC Baumix SRL, paratul devenind asociat la aceasta din urma societate ulterior momentului la care s-a finalizat procedura de inregistrarea a acestei marci.
In conditiile in care nu s-a evocat – si dovedit – existenta vreunei legaturi intre activitatea SC Baumix SRL si conduita avuta de catre parat anterior momentului la care acesta din urma a devenit asociat la aceasta persoana juridica, fata de prevederile art. 35 alin. 2 si 3 din Decretul 31/1954 actele si faptele juridice efectuate de societatea comerciala prin reprezentantii sai legali nu pot fi supuse vreunei sanctiuni legale ca si consecinta a conduitei unei persoane ce era straina de aceasta la epoca indeplinirii respectivelor acte/fapte juridice.
Eventualele legaturi ascunse pe care paratului le-ar fi avut cu SC Baumix SRL – sustinute de apelantele reclamante prin intampinarea depusa in fata instantei de apel – ar fi trebuit dovedite, corespunzator dispozitiilor art. 1169 C.civ., instanta neputand retine asemenea situatii pe baza unor rationamente speculative dezvoltate de partile in proces.
Referitor la celelalte marci detinute de catre parat, in privinta carora reclamantele au solicitat anularea, Curtea apreciaza ca atata vreme cat – potrivit considerentelor expuse mai sus – nu se poate retine ca, la data promovarii actiunii pendinte, reclamantele erau titulare ale drepturilor pe care le invoca, respectiv titulare ale unor marci anterior inregistrate si/sau ale unor marci devenite notorii anterior inregistrarii marcilor detinute de parat, nu exista temei spre a se retine ca paratul ar fi inregistrat aceste marci cu intentia ilicita de a prejudicia drepturile anterioare ale reclamantelor.
Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale mentionate, Curtea apreciaza ca este nefondat apelul declarat de apelantele reclamante, fiind fondat apelul declarat de parat.
Pe cale de consecinta, in baza art. 296 C.pr.civ., va dispune respingerea apelului formulat de reclamantele apelante, urmand a fi admis apelul formulat de paratul apelant.
Va fi schimbata in parte sentinta apelata, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
Vor fi pastrate celelalte dispozitii ale sentintei.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ. vor fi obligate reclamantele la plata catre parat a sumei de 45.606 lei cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate la judecarea cauzei in fond si apel.
Copyright © Pro-Legal.ro 2012-2025. Toate drepturile rezervate.
As of February 2020, PRO LEGAL | Iosif & Asociatii SCA, joined IR Global, the world's largest exclusive network of advisory firms, represented in 155+ jurisdictions, covering over 70 unique practice areas. IR Global is a top tier advisory firms network, listed in Band 1 of the prestigious guides...
( 0Prin recursurile in interesul legii promovate in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a aratat ca nu exista un punct de vedere unitar in...
( 0Pe data de 6 martie 2018 a avut loc la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti festivitatea de absolvire a cursului „Bazele dreptului...
( 0