Activarea clauzei de neconcurenta prin insasi angajarea salariatului la o societate concurenta desi in afara teritoriului mentionat

Curtea de Apel Galati, intr-o decizie a sa, a aratat ca, clauza de neconcurenta este justificata de natura activitatii angajatorului si de necesitatea protejarii secretelor comerciale si a conditiilor speciale de pregatire a salariatilor.

In speta, Curtea a aratat ca salariatul a incalcat clauza de neconcurenta care prevedea interzicerea prestarii unei activitati similare la societati existente pe teritoriul a doua judete, chiar daca salariatul si-a desfasurat in fapt activitatea la noul angajator in afara teritoriului respectivelor doua judete. Clauza semnata de salariat prevedea interzicerea prestarii unei activitati similare la societati existente pe teritoriul jud. Prahova si Dambovita, ori expresia „existente” inseamna locul sediului societatii si nu alte locuri unde reprezentantii de vanzari isi desfasoara diverse activitati, acestia putand efectua vanzari si in afara granitelor nationale. In speta de fata, asa cum rezulta din certificatul  emis de catre Oficiul Registrului Comertului, noul angajator al salariatului isi are sediul in localitatea Ploiesti din jud. Prahova, fiind, in concluzie, o societate aflata in concurenta cu S.A. A. S.R.L.

Decizia civila nr. 546/R/15.05.2009 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 1558/08.12.2008 pronuntata de catre Tribunalul Galati in dosarul nr. 5858/121/2008, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galati in contradictoriu cu paratul B.D.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea formulata si inregistrata sub nr. 5858/121/2008 pe rolul Tribunalului Galati reclamanta SC A. SRL Galati a solicitat in contradictoriu cu paratul B. D. L., obligarea acestuia la plata sumei de 48352 lei reprezentand despagubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenta si cuantumul indemnizatiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurenta.

Motivandu-si in fapt cererea, reclamanta a aratat ca paratul a fost salariat al societatii in functia de agent comercial pana la data de 15.03.2008.

A sustinut ca prin contractul individual de munca 12801/18.05.2006 s-a prevazut clauza de neconcurenta.

Potrivit actului aditional mentionat, paratul in calitate de salariat al reclamantei se obliga ca pe perioada de un an de la incetarea contractului individual de munca sa nu presteze activitatile mentionate in actul aditional la societatile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.

A precizat ca paratul avea la dispozitie o lista cu societatile enumerate ce putea fi vizualizata la Serviciul Resurse Umane, incepand cu data incetarii contractului individual de munca.

Reclamanta a mai mentionat ca pe lista societatilor comerciale concurente se afla si SC F.S. SRL, societate la care fostul salariat activeaza in prezent.

In sustinerea actiunii, s-a folosit de proba cu inscrisuri.

In drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 si 39 din Codul Muncii, respectiv 969 si urm. din Codul civil, precum si disp. art. 1073 din Codul civil.

Paratul a formulat intampinare prin care a aratat ca in clauza de neconcurenta se mentioneaza ca salariatul se obliga sa nu presteze activitati de vanzare a materialelor de constructii si finisaje, a produselor pe baza de lemn  si feroneria societati care au acelasi obiect de activitate pe teritoriul judetelor Prahova si Ploiesti ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploiesti. A aratat ca in clauza de neconcurenta nu sunt cuprinsi tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, ca acea lista nu a putut fi niciodata consultata de vreun salariat, ca la societatea la care s-a angajat  a prestat activitate intr-o alta zona geografica, respectiv in judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu, a precizat ca la societatea reclamanta a lucrat pe departamentul Pal, iar la noua societate pe departamentul termo si hidroizolatii, ca aceasta clauza nu poate interzice in mod absolut exercitarea profesiei. In concluzie, a solicitat respingerea actiunii.

In drept, a invocat disp. art. 115 -119 din C.pr.civila.

Analizand si coroborand materialul probator administrat in cauza,  prima instanta a retinut urmatoarele :

Paratul a fost salariat al societatii reclamante SC A. SRL Galati in functia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de munca.

Prin contractul individual de munca partile au convenit asupra includerii unei clauze de neconcurenta.

Paratul a denuntat unilateral contractul individual de munca la data de 15.03.2008, in temeiul disp. art. 79 din Codul muncii, raporturile de munca cu societatea reclamanta incetand la data de 15.03.2008.

Se mai retine din contractul individual de munca 1028131/2008 paratul s-a angajat la SC F.S. SRL incepand cu 17.03.2008, avand functia de reprezentant vanzari, salariatul desfasurandu-si activitatea in judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu.

Conform clauzei de neconcurenta, paratul se obliga ca pe perioada de un an de la incetarea contractului individual de munca sa nu presteze activitatile mentionate in actul aditional, la societatile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei SC A SRL, in caz de nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizatiei de neconcurenta platita de catre angajator si la plata cu titlu de despagubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obtinut de acesta in ultimul an de activitate in cadrul angajatorului.

Potrivit disp. art. 21 din Codul Muncii, clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau, si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara

Din cuprinsul apararilor invocate de parat instanta retine una, pe care o considera esentiala: prevederea unei clauze de neconcurenta nu echivaleaza cu ingradirea absoluta a dreptului la munca. Prin urmare, este pertinenta observatia ca aceasta interdictie ar trebui sa opereze pe o arie geografica precis determinata. Aceasta arie este descrisa in contractul individual de munca ca fiind a judetelor Prahova si Dambovita. Este adevarat ca societatea la care paratul s-a angajat are sediul in Ploiesti, nu are puncte de lucru in alte localitati. Insa, in contractul individual de munca al paratului incheiat cu a doua societate se mentioneaza expres ca activitatea o va desfasura pe o alta zona geografica , respectiv Ilfov, Bucuresti si Giurgiu. Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a paratului si, in acest mod, nu se aduce nici o atingere clauzei de neconcurenta. Dimpotriva, s-a gasit o modalitate ca, respectand aceasta clauza, paratul sa-si poata desfasura raporturile de munca. S-a sustinut ca actul este intocmit pro causa, desi la data incheierii lui nu exista nici un litigiu, insa  nu s-a facut nici o proba in sensul ca paratul ar fi desfasurat in concret activitati in aria interzisa prin clauza de neconcurenta.

Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Galati, considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive.

Paratul intimat avea la dispozitie o lista cu societatile concurente ce putea fi vizualizata la Serviciul Resurse Umane. Pe aceasta lista se afla si S.C. F.S. S.R.L. cu puncte de lucru in Ploiesti. La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comertului din care rezulta ca societatea are puncte de lucru doar in Ploiesti si nicidecum in aria geografica in care sustine paratul ca isi desfasoara activitatea.

In final, recurenta emite solicitari contradictorii si anume: solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare iar in fraza ulterioara, solicita sa se constate ca actiunea este intemeiata si admiterea acesteia.

In aceasta situatie, curtea aminteste faptul ca motivele de recurs invocate nu se incadreaza in cauzele de casare cu trimitere in rejudecare prevazute de art. 312 alin. 5 C.pr. civila ci in cauzele de modificare a unui hotarari si de retinere cu rejudecare.

In drept, recursul a fost intemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 , art. 312 alin. 3 C.pr. civila.

Intimatul parat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat prima instanta a pronuntat o hotararea legala si temeinica.

A invederat ca din continutul clauzei de neconcurenta se poate observa faptul ca nu cuprinde tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, ci se face doar o trimitere la lista societatilor.

De asemenea, a aratat ca a respectat clauza de neconcurenta in ce priveste aria geografica, intrucat si-a desfasurat activitatea ca reprezentant de vanzari pe judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu.

Prin decizia civila nr.  546/R/15.05.2009 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL, impotriva sentintei civile nr.1558/8.12.2008 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.5858/121/2008.

A fost modificata in tot sentinta civila nr.1558/8.12.2008 a Tribunalului Galati si in rejudecare:

A fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL Galati.

A fost obligat paratul B. D. L. sa plateasca reclamantei suma de 48.352 lei actualizata cu indicele de inflatie pana la recuperarea integrala a acestuia.

Curtea a apreciat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Asa cum corect a invederat recurenta reclamanta, intimatul-parat B. D. L. a incalcat prevederile contractului individual de munca nr. 12801, incheiat la data de 18.05.2006 in sensul nerespectarii clauzei de neconcurenta.

Clauza de neconcurenta a inceput sa activeze incepand cu data de 15.03.2008, data la care s-a desfacut contractul individual de munca al intimatului.

Clauza de neconcurenta prevede ca, pe perioada de un an de la incetarea contractului de munca, salariatul intimat sa nu presteze activitatile mentionate in actul aditional, la societati cu obiect similar de activitate ca al S.C. A. S.R.L. , care activeaza pe teritoriul jud. Prahova si Dimbovita, societati ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploiesti. In acelasi contract este prevazut ca lista exemplificativa a societatilor concurente existente este disponibila la Serviciul Resurse Umane si va putea fi consultata de salariat la momentul incetarii contractului sau individual de munca.

Intimatul parat a semnat contractul individual de munca.

Atat prima instanta cat si intimatul parat apreciaza ca nu a fost incalcata clauza de neconcurenta pentru faptul ca interzicerea viza doar angajarea la societatile existente pe teritoriul jud. Prahova si Dambovita, ori acesta si-a desfasurat activitatea in zona de vanzari din judetele Ilfov, Giurgiu si in mun. Bucuresti, potrivit contractului individual de munca incheiat intre parat si S.C. F. S. SRL.

Instanta de recurs nu retine ca fiind intemeiat acest argument.

Clauza contractuala este clara si nu suporta alte interpretari: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumita perioada la nici una din societatile inscrise in lista exemplificativa, criteriul avut in vedere de angajator fiind acela al similaritatii obiectului de activitate cu cel al angajatorului.

In cadrul listei cu societati concurente S.C. A. SRL este cuprinsa si S.C. F. S. SRL Ploiesti. Paratul afirma ca nu a luat cunostinta de lista cu societatile respective insa aceasta afirmatie nu poate fi retinuta deoarece, acesta a semnat actul aditional in care era inserata clauza de neconcurenta cu mentiunea ca societatile concurente se afla inscrise intr-o lista ce se afla la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultata, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din Codul muncii.

Practic, intimatul parat isi invoca propria culpa prin faptul ca a fost lipsit de diligenta, in conditiile in care societatea si-a respectat obligatiile asumate si a achitat acestuia indemnizatia pentru respectarea clauzei de neconcurenta.

In cazul in care intimatul ar fi considerat ca este prea oneroasa interzicerea exercitarii profesiei pe perioada determinata, avea posibilitatea de a uza de procedura prevazuta de art. 23 alin. 2 din Codul muncii, in vederea diminuarii efectelor clauzei de neconcurenta. Ori, intimatul a acceptat clauza astfel cum a fost negociata, a semnat contractul individual de munca si astfel, si-a insusit prevederile acesteia.

Faptul ca paratul intimat si-a desfasurat activitatea in zona de vanzari din judetele Ilfov, Giurgiu si mun. Bucuresti nu are nici o relevanta in cauza si nu inlatura raspunderea intimatului.

Astfel, se pierde din vedere scopul inserarii unei clauze de neconcurenta.

Clauza de neconcurenta este justificata de natura activitatii angajatorului, necesitatea protejarii secretelor comerciale si a conditiilor speciale de pregatire a salariatilor.

Conform art. 21 din Codul muncii, la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca, dupa incetarea contractului, sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

Aceasta reglementare constituie o exceptie de la dispozitiile imperative ale art. 38 din Codul muncii in sensul ca salariatului i se permite, legal, sa accepte anumite restrangeri ale libertatii muncii sale in schimbul obtinerii unui avantaj suplimentar, de natura pecuniara.

Obligatia de neconcurenta este interpretata ca facand parte din continutul obligatiei generale de fidelitate a salariatului fata de angajatorul sau, prevazuta de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul muncii.

Contrar sustinerilor primei instante, ratiunea instituirii textului a fost protectia angajatorului iar interesul incheierii unui acord privind clauza de neconcurenta apartine acestuia intrucat societatea apreciaza daca poate fi prejudiciata de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despagubit astfel ca protectia materiala seste instituita.

In consecinta, intimatul parat nu avea posibilitatea de a se angaja la S.C. F. S. SRL Ploiesti intrucat era o societate considerata concurenta de catre angajator, era inscrisa in lista si, in aceste conditii, nu are nici o importanta in ce regiune isi desfasura fostul salariat activitatea, incalcarea clauzei avand loc chiar prin angajarea la societatea concurenta si nu prin desfasurarea activitatii intr-o anumita raza geografica. Clauza prevede interzicerea prestarii unei activitati similare la societati existente pe teritoriul jud. Prahova si Dambovita, ori expresia „existente” inseamna locul sediului societatii si nu alte locuri unde reprezentantii de vanzari isi desfasoara diverse activitati, acestia putand efectua vanzari si in afara granitelor nationale. In speta de fata, asa cum rezulta din certificatul emis de catre Oficiul Registrului Comertului, S.C. F. S. SRL are sediul in localitatea Ploiesti din jud. Prahova, fiind , in concluzie, o societate aflata in concurenta cu S.A. A. S.R.L.

Angajatorul are in vedere ca salariatul sa nu se angajeze la o alta societate ce ii poate face concurenta, in aceasta constand prejudiciul societatii si astfel, nu este necesar, asa cum gresit sustine intimatul, ca societatea sa probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurenta.

Desi intimatul sustine ca S.C. F. S. SRL nu este o societate concurenta S.A. A. S.R.L., acest lucru nu se confirma intrucat , comparand obiectul de activitate al celor doua  societati, se observa ca sunt similare, cu privire la materiale de constructie.

In consecinta, paratul datoreaza despagubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenta, despagubiri prevazute in contractul individual de munca.